de Victor Hugo
Bărbatul este cea mai elevată dintre creaturi; femeia este cel mai sublim ideal.
Dumnezeu a făcut pentru bărbat un tron; pentru femeie un altar; tronul exaltă, altarul sfinţeşte.
Bărbatul este creierul, femeia este inima;
creierul primeşte lumina, inima primeşte iubirea; lumina fecundează, iubirea reînvie.
Bărbatul este puternic prin raţiune, femeia este invincibilă prin lacrimi;
raţiunea convinge, lacrimile înduioşează sufletul.
Bărbatul este capabil de orice eroism, femeia este capabilă de orice sacrificiu;
eroismul înnobilează, sacrificiul aduce Sublimul.
Bărbatul are supremaţia. Femeia are intuiţia;
supremaţia semnifică forţa, intuiţia reprezintă dreptatea.
Bărbatul este un geniu, femeia este un înger;
geniul este incomensurabil, îngerul este inefabil.
Aspiraţia bărbatului este către glorie supremă, aspiraţia femeii este către virtutea desăvârşită;
gloria face totul mare; virtutea face totul divin.
Bărbatul este un cod, femeia este o evanghelie;
codul corijează, evanghelia ne face perfecţi.
Bărbatul gândeşte; femeia simte;
a gândi înseamnă a avea în creier o lumină, a simţi înseamnă a avea pe frunte o aureola.
Bărbatul este un ocean, femeia este un lac;
oceanul are perla care îl împodobeşte, lacul are poezia care îl luminează.
Bărbatul este un vultur ce zboară; femeia o privighetoare care cântă;
a zbura înseamnă a domina spaţiul, a cânta înseamnă a cuceri sufletul.
Bărbatul este un templu, femeia este un sanctuar;
în faţa templului ne descoperim; în faţa sanctuarului îngenunchem.
Bărbatul se găseşte acolo unde se sfârşeste Pământul, iar femeia acolo unde începe Cerul.
