Zilele trecute am mers împreună cu un prieten într-o librărie. Eu eram fascinată mai ales de cărțile ce tratau subiecte precum feminitatea, masculinitatea, senzualitatea, erotismul. Le răsfoiam încântată, îi mai citeam câteva fragmente, îi mai arătam fotografii incitante din albume. La un moment dat mă oprește și mă întreabă un pic iritat, ce găsesc eu așa fascinant la subiectele acestea.

Eu i-am răspuns cu o întrebare: „Dar pe tine de ce nu te fascinează?”

Răspunsul lui a fost: „Eu nu acord, ca tine, o așa mare importanță sexualității, pentru mine sexul este ceva separat de restul vieții mele.”

„Eu integrez erotismul în fiecare aspect al vieții mele. Eu îmi simt energia erotică pulsând în mine și o transform în cuvinte, în fericire, în iubire. Pentru mine natura este extrem de senzuală, reprezintă o chemare la sărbătorirea iubirii erotice.”

Mi-am analizat în continuare poziția asupra erotismului. Ce am descoperit, odată cu trecerea timpului, este că viața amoroasă îmi reflectă sănătatea, relațiile, stările emoționale, la modul cel mai profund. Când spun „viața amoroasă” nu mă refer doar la frecvența interacțiunilor sexuale din relația de cuplu, ci la modul în care trăiesc eu experiența erotică, dinamica dorințelor sexuale, la modul în care îmi accept feminitatea și nevoile feminine, la cât de tare îmi ascult vocea trupului și urmez chemarea la senzualitate, la fanteziile pe care le am și cum le accept și le împlinesc, la depășirea inhibițiilor, la deschiderea și elasticitatea „vaginului” mental, la puterea de a-l impregna cu suflet.

Cine suntem (sau, din păcate, cine vrem să părem a fi, în fața celorlalți) și ceea ce am experimentat ne afectează sexualitatea. În același mod funcționează și reversul: transformându-ne viața sexuală și modul în care ne raportăm la erotism, ne putem schimba în bine toate aspectele vieții, inclusiv relațiile.

Erotismul nu este ceva murdar, nici păcătos. El este o energie, depinde de noi ce direcție îi dăm, cum o folosim. La fel ca și focul: putem să ne încălzim cu el în nopțile geroase de iarnă și să gătim pentru cei pe care îi iubim, sau putem să distrugem arzând ceva ce unii au muncit o viață ca să construiască. Putem să îl „folosim” ca să aprofundăm apropierea și iubirea sau îi putem permite să ne coboare în tenebrele iadului, ale geloziei, posesivității, sadismului, masochismului, etc.

O viață erotică împlinitoare își pune amprenta de fericire asupra celorlalte aspecte ale vieții.

O femeie care trăiește plăcerea și satisfacția erotică de care are nevoie și pe care o merită, nu va fi niciodată (sau poate rareori, conjunctural) rea, frustrată, tristă, impulsivă, schimbătoare, proastă.

Calitatea experiențelor erotice influențează într-un mod remarcabil bunăstarea și chiar sănătatea.

De exemplu, vechii practicieni taoiști (taoismul este un sistem spiritual, de vindecare, originar din China, ce a demonstrat că sexualitatea este parte integrantă a tuturor aspectelor vieții și influențează puternic sănătatea și bunăstarea noastră – în această direcție recomand cărțile lui Mantak Chia, care revelează practici taoiste străvechi) se interesau de dorința sexuală și despre calitatea vieții sexuale atunci când evaluau starea de sănătate a pacientului.

Conform studiilor realizate, un sfert din femeile din SUA nu au trăit niciodată un orgasm. Foarte multe femei nu au explorat decât vag, pe bâjbâite, potențialul lor erotic. Altele au fost „împiedicate” să și-l descopere datorită experiențelor sexuale traumatizante și au îndepărtat orice apropiere reală, intimă, a unui bărbat (vă recomand să vizionați filmul artistic „Bliss”). Doar unele dintre noi am trăit comuniunea perfectă cu ființa iubită, revelarea divinului din ea, fericirea indescriptibilă în timpul experiențelor amoroase.

Trupul „vorbește” de fiecare dată când există un conflict psihologic, interior. Când dorințele erotice sau absența lor nu sunt respectate sau nu reușesc să se facă înțelese, trupul ne avertizează imediat prin: migrene, cistite, candidoză, inflamații, scăderea sistemului imunitar, lumbago, chisturi ovariene, herpes, etc.

Să luăm drept exemplu un cuplu obișnuit. El, un bărbat simplu, cu o educație sexuală precară. Vrea să facă dragoste cu soția lui doar atunci când nu își mai poate  controla instinctul sexual, când se vede obligat să își elibereze tensiunea sexuală care îl subjugă. Mânat de această tensiune, se năpustește asupra soției. O penetrează, uitând că femeia are nevoie de să fie sărutată, mângâiată prelung ca să se deschidă erotic, să se umezească, etc. Uită de preludiu. El termină (în medie) în 5-7 minute. Apoi este vlăguit de putere și adoarme. Femeia atinge orgasmul (în medie) în 25 de minute, dar nu a avut parte decât de 7 minute de…penetrări. Ea se simte folosită, nesatisfăcută, frustrată, se închide afectiv și nu mai găsește plăcere în astfel de experiențe. Din această cauză nu va mai iniția actul sexual și nici nu va mai răspunde cu încântare dorințelor soțului ei. Nu va mai fi afectuoasă cu el, nici tandră, pentru că el i-a „demonstrat” că nu are nevoie de mângâieri. Dar are. Mult. Se vor înstrăina unul de celălalt și se vor întâlni amoros cât mai rar, când îi va împinge nevoia biologică, hormonală, și nu ca o sărbătoare a iubirii dintre ei.

El frustrat, ea frustrată, își vor refula dorințele erotice și nevoile reale de apropiere și fuziune sufletească. Vor experimenta mai întâi o înstrăinare în relația de cuplu și apoi o înstrăinare față de ei înșiși, acceptând să facă astfel de compromisuri.

Dacă știm cu toții despre copiii crescuți în orfelinate, care, dacă nu primesc afecțiune prin mângâieri și îmbrățișări, nu se dezvoltă optim nici psihic și nici trupește, de ce ne sabotăm și ne pedepsim la maturitate privându-ne de împlinirea nevoii de a primi și oferi mângâieri și îmbrățișări atât în cadrul actului sexual cât și în afara sa?

sursă foto

 

Comentarii

Comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here