Deseori am primit întrebări despre secrețiile vaginale, atât de la femei cât și de la bărbați. Am întâlnit prea multe femei rușinate de faptul că sunt „femei fântână” (multe dintre ele nici nu cunoșteau această terminologie sau nu știau că mai există și alte femei care au capacitatea de a-și uda iubitul cu ploi extatice), de asemenea am observat că există multe femei care nu reușesc să își dea seama când au orgasm cu descărcare sau orgasm tantric, fără descărcare.

Așa că am adunat câteva informații despre secrețiile vaginale (mai puțin despre sângele menstrual, subiect pe care îmi doresc să îl tratez într-un articol special) din mai multe domenii, preponderent din tradiția ocultă hindusă cât și cea budistă; informații secrete bine păstrate de către tantrici și taoiști, pentru a vi le împărtăși în cadrul acestui articol.

Începem cu descrierea tehnică: sucurile vaginale conțin mai multe secreții, printre care: transpirație, sebum, secrețiile glandelor Bartholini și Skene ale vulvei, fluide endometriale și oviductale (care se schimbă odată cu ciclul menstrual), mucus uterin, celule exfoliate și secreții ale pereților vaginali, care își măresc volumul odată cu excitarea sexuală. Secrețiile vaginale ale tuturor femeilor includ piridină, squalena, uree, acid acetic, acid lactic, alcooli complecși (inclusiv colesterol), glicoli (inclusiv propilen glicol), cetone și aldehide.

O chimie mai detaliată a acizilor secrețiilor vaginale separă femeile în două grupuri: toate femeile produc acid acetic, dar mai există o categorie de femei formată dintr-o treime din ele, ale căror trupuri produc și acizi alifatici cu legături scurte. Acești acizi (ce includ acizii acetici, propionici, izovalerici, izobutirici, propanoici și butanoici) sunt o clasă de chimicale înțepătoare, pe care alte specii de primate le produc ca semnale olfactive sexuale. Deși nimeni nu a demonstrat încă rolul acizilor în comportamentul de împerechere umană, unii cercetători s-au referit la ei cu numele de „copulini” și „feromoni umani”.

Precum acizii volatili produși pe piele, acizii alifatici ai vaginului provin de la procesele metabolice ale bacteriilor rezidente, ce includ lactobacili, streptococi și stafilococi. La toate femeile, conținutul acizilor variază odată cu ciclul menstrual, mărindu-se în prima zi după menstruație și ajungând la un maxim în mijlocul ei, chiar înaintea ovulației. Cantitatea variază însă dramatic în ceea ce privește producătorii de acizi, iar unul dintre studii, în care autorii descriu subiecții ca fiind „membri tineri, sănătoși ai clasei socioeconomice, ce participă la universități private dotate”, a stabilit că oamenii pot cu siguranță mirosi schimbările apărute în secrețiile vaginale ale unei femei producătoare de acizi, în decursul ciclului ei, dar nu și la secrețiile care nu produc acizi.

După această introducere cu caracter științific (peste care sper că ați trecut cu bine și că ați rămas entuziaști să descoperiți misterele substanțelor sacre vaginale, înzestrate cu proprietăți divine), trecem la informațiile pe care ni le oferă tradițiile spirituale milenare.

„Hevajra Tantra” îl sfătuieşte pe yoghin ca, pentru a-şi găsi iubita potrivită, să observe diferitele arome trupești ale femeilor cu care interacționează, în special pe cele vaginale.

Femeia cea mai potrivită pentru ritualurile amoroase tantrice este descrisă în modul următor: “Respiraţia ei este dulce, iar transpiraţia sa are miros plăcut, de mosc. Yoni-ul său în formă de lotus emană aroma subtilă a lotusului albastru, care se poate schimba însă instantaneu într-un lotus roz. Secreţiile sale sexuale sunt foarte variate şi foarte înmiresmate.”

Ştiinţa medicală a descoperit de curând că oamenii, la fel ca şi animalele, au o regiune foarte mică la nivelul nasului care are misiunea de a citi şi de a reacţiona la mirosurile corporale sexuale şi la feromoni. Acest organ extrem de senzitiv, situat în vârful nasului în zona interioară cea mai exterioară a nărilor, fiind separat de celulele olfactive obişnuite, este specific fiecăruia dintre cele două sexe, adică el receptează numai feromonii umani ai sexului opus. Ceea ce noi traducem prin atracţie sexuală se datorează în mare măsură modului în care noi receptăm anumiţi feromoni sau mirosuri sexuale. Marea majoritatea a oamenilor nu îşi dau însă seama de acest lucru.

Foarte adesea, femeile caută să-şi ascundă mirosul lor natural, folosind deodorante sau parfumuri, care sunt astăzi obţinute aproape în întregime din ingrediente sintetice. Atunci când o femeie este sănătoasă, mirosurile sale sexuale proprii, ar trebui să fie suficiente pentru a-l „cuceri” pe iubitul său. Aceste mirosuri constituie o componentă importantă a puterii sacre şi magice a femeii. Tantra susţine că astfel de bunuri de preţ trebuie folosite, nu ascunse. În viziunea tantrică, atât mirosurile femeii cât şi cele ale bărbatului sunt văzute ca nişte chei care descuie poarta pasiunii erotice, conducând către experienţe erotice spirituale deosebite. Unele texte tantrice recomandă folosirea anumitor uleiuri şi arome naturale, pentru a amplifica mai degrabă, decât pentru a ascunde mirosurile sexuale: în cazul femeii sunt recomandate esențele de mosc, patchiuli şi iasomie, iar în cazul bărbatului: camfor, lemn de santal şi ambră cenuşie.

Ejacularea feminină

Ajungând la orgasm, unele femei „ejaculează”. Acest fapt a fost abia de curând pus în evidenţă de către civilizaţia occidentală. În Est însă majoritatea învăţăturilor străvechi pe tema sexualităţii au făcut referire la această „ejaculare” a femeii.

„Ejacularea” femeii este în mod clar diferită de cea a bărbatului. Ea poate fi mult mai abundentă. Studii recente au arătat că „ejacularea” orgastică a femeii reprezintă o combinare a secreţiilor glandelor Skene din interiorul vaginului şi a unor mici cantităţi de urină. Sucurile vaginale uşor acide, îmbogăţite cu hormoni, vitamine, minerale şi substanţe de lubrifiere, combinate cu toate celelalte produse existente în urină, formează substanţa pe care o „ejaculează” femeia în mod normal.

Orgasmele multiple cu continenţă, a căror experimentare este urmărită în cadrul ritualurilor amoroase tantrice, determină de obicei eliberarea unor secreţii sexuale foarte abundente. Textele tantrice afirmă că „nectarul lotusului mult-iubitei consoarte, întruchiparea însăşi a Marii Zeiţe, în timpul unui ritual amoros tantric înalt, poate avea o gamă largă de arome, fiecare dintre acestea fiind însoţite de anumite proprietăţi magice şi transcendentale specifice”.

În cadrul învăţăturilor specifice din „Siddha yoga”, referitoare la amorul tantric, sunt recunoscute trei tipuri distincte de secreţii vaginale. Se face referire la acestea prin: suratham („sucul asemănător vinului”), sronitham („cel nuanţat precum sângele”) şi suklam („cel abundent”). Când o femeie este satisfăcută sexual, aceste trei fluide distincte sunt secretate, pe rând.

 

Un studiu al maestrului Wou-hien, din perioada Ming, numit „Libațiile celor Trei Piscuri” descrie cele trei tipuri de fluide feminine. Aceste piscuri produc esențe indispensabile armoniei dintre Yin și Yang, ca și oricărei structuri metafizice a Taoismului.

Cel mai înalt se numește Piscul Lotusului Roșu. Fluidul său se numește Izvorul de Jad sau dulcele de primăvară, și țâșnește din cele două orificii situate sub limba femeii. Atunci când iubitul le mângâie cu limba, lichidul curge din abundență. Este transparent și foarte benefic. De aceea bărbatul trebuie să îl înghită focalizându-și atenția în plexul solar, în dreptul lui Manipura Chakra. Acest fluid hrănește și vindecă organele interne. Savurând fluidul ce curge din orificiul stâng, bărbatul va deveni mult mai intuitiv și va căpăta un bun control al energiei erotice. Savurând fluidul ce curge din orificiul drept, bărbatul va deveni mult mai solar, iar energia sa vitală se va dinamiza.

Urmează apoi Piscurile gemene. Fluidul lor, Zăpada Albă, tâșnește din sâni, ca o neașteptată lactație ce apare la unele femei extrem de senzuale și foarte afectuoase, fără ca acestea să fie în perioada alăptării. Acestui fenomen, a cărui valoare a fost recunoscută atât în Orient cât și în Occident, i s-au mai atribuit denumiri precum Laptele VrăjitoarelorSucul de piersică al nemuririi, Esența de Coral. Acest fluid extraordinar are culoarea albă și un gust ușor dulce, foarte plăcut. El este foarte benefic pentru bărbat deoarece îi destinde trupul și sufletul își găsește în el fericire și voluptate. Când ajunge în dreptul plexului solar, hrănește splina și stomacul. Atunci când este savurat și de femeie, circulația sângelui va fi mult îmbunătățită, și ambii iubiți vor fi îmbătați de stări extaziante de plăcere și fericire. Fluidele Camerei cu apă înmiresmată (gura) și ale Peștera Misterioasă (yoni-ul) vor fi mai abundente, dar dintre cele trei libații, aceasta este cea mai specială, deoarece savurarea ei deschide Lotusul cu o mie de petale. Un alt text taoist face referire la un bărbat care a trăit până la vârsta de 180 ani savurând în mod constant fluidele din sânii femeilor.

Secrețiile mamare pot apărea foarte ușor atunci când în femeie apare dorința de nestăvilit de a se dărui și de a-și hrăni iubitul. Cultivarea acestei dorințe creează un mesaj emoțional ce va fi transmis către sistemul glandular care la rândul său determină zăpada albă să cadă. Secrețiile mamare pot apărea, de asemenea, la un nivel pur subtil, non-fizic.

Piscul de jos al femeii se numește Piscul Purpuriu, Grota Tigrului Alb sau Peștera Misterioasă. Fluidul său, Floarea de Lună, este păstrat cu grijă în Palatul Yoni-ului, adânc în interiorul pântecelui. „Ușa sa este de obicei închisă, dar atunci când femeia simte o plăcere încântătoare, ce-i aduce roșeață în obraji și-i îndulcește vocea până la murmur, acest fluid curge liber. Iubitul trebuie să-și retragă Piscul de Jad cu aproximativ un deget (2,5 cm), dar să continue penetrările în timp ce-i sărută buzele sau îi soarbe sânii.”

 

Kama Sutra prevede: „În timpul actului amoros sucurile femeii sunt secretate continuu. Fluidele yoni-ului variază considerabil, în funcție de temperament, starea generală de sănătate, dietă, momentul de ciclu lunar, dorință sexuală. Sucurile yoni-ului conțin hormoni ovarieni, minerale, săruri, aminoaciazi precum și alte substanțe.”

Tantra consideră că nectarurile lotusului sunt cele mai benefice atunci când acestea au un gust dulceag. Un tratat alchimic recomandă: „După ce Piscul de Jad a intrat, el trebuie să aștepte activ venirea Esențelor Femeii, produse de orgasm. Apoi va trebui să le bea. Această absorbție se face prin realizarea unor tehnici yoga cum ar fi Uddiyana Bandha, care va crea un vid în vezica urinară a bărbatului și astfel va suge fluidele yoni-ului, sau prin capacitatea naturală de absorbție din capul lingam-ului. Savurarea secrețiilor se poate realiza și prin intermediul sărutului. Femeia își va savura propriile fluide de pe lingam-ul iubitului, iar iubitul îi va savura sucurile, sărutându-i yoni-ul.”

 

Referitor la ceea ce spuneam mai sus (despre femeile fântână), din păcate, încă se mai consideră că unele femei experimentează incontinența urinară, în timpul actului sexual. În discuția despre acest subiect din cartea „Urodinamica: Principii, Practici și Aplicații”(1984), dintre Mundy, Stephenson și Wein, se subliniază că: „Deși marea majoritate a adepților revistelor pentru bărbați pare că privește incontinența în timpul actului sexual ca ceva aproape la modă, majoritatea pacientelor și iubiților lor o găsesc supărătoare.”

 

Nu sunt puţine persoanele care confundă fluidele feminine din timpul actului amoros. În cartea sa, intitulată „Spiritual Sex”, Nik Douglas explică faptul că învăţăturile Siddha Yoga despre amorul tantric ţin cont de trei tipuri diferite de secreţii feminine: suratham („seva asemă­nătoare vinului”), sronithram („sucul nuanţat precum sângele”) şi suklam („cel abundent”). În acest context, este logic că excitarea corectă şi satisfacţia sexuală a femeii constituiau componentele esenţiale ale practicilor erotice tantrice, fiindcă numai astfel era asigurată secreţia tuturor acestor fluide. Aceleaşi învăţături explică faptul că prin excitarea corectă a femeii, aceste trei fluide vor fi secretate consecutiv. În această direcţie Nik Douglas adaugă: „Multe tantre susţin că amaroli este una dintre marile taine religioase, recomandând ca (secreţiile) să fie băute direct „de pe buzele Yoni-ului”, la apogeul actului intim.”

În 1998, oamenii de știință de la Departamentul de sexologie al Universităţii din Quebec Montreal, au realizat un studiu asupra ejaculării feminine, invitând, prin mici anunţuri în ziarele locale, ca femeile cu astfel de capacităţi să îi contacteze. Atunci ei au înlocuit termenul de „ejaculare” cu cel de „expulzare”, diferit ca semnificaţie.

Ejacularea masculină are ca efect senzaţia de secătuire, de vlăguire, dorinţa sexuală scăzând brusc sau chiar dispărând pentru o anumită perioadă de timp. Orgasmul feminin cu descărcare este însoțit de aceleași senzații ca și ejacularea masculină: după ce femeia a avut orgasm cu descărcare, nu mai suportă să fie atinsă pe clitoris și în zona genitală, dorind să încheie actul amoros sub diverse pretexte.

În schimb apariția kalas-urilor abundente (denumirea dată de tradiția orientală tantrică unor lichide speciale care apar în timpul actului amoros) sunt însoțite de apariția unor stări cu totul speciale și chiar contrare celor care apar după ejaculare: sentimente de împlinire, de satisfacție și mulțumire interioară profundă și o poftă mărită de a continua actul amoros.

Din toate aceste tradiţii şi texte tantrice ale Indiei antice, constatăm că amrita sau nectarul feminin era un fenomen binecunoscut în epocă, că pro­prietăţile sale benefice pentru sănătate erau recunoscute şi că era folosită în practici religioase iniţiatice care făceau apel la energia sexuală. Potențialul sexual al trupului femeii, incluzând producerea fluidelor sexuale (secreţii sexuale, secreţii ejaculatorii şi kalas-uri), era considerat de către tantrici a fi un foarte mare secret dezvăluit numai celor iniţiaţi.

 

Jacques Salome își începe cartea „Întâlniri cu femei-fântână” cu dictonul „Toate femeile sunt femei-fântână, chiar dacă multe dintre ele nu o știu încă!” El susține că atunci când femeia întâlnește iubitul perfect pentru ea, care o adoră și îi oferă siguranța și intimitatea necesară ca ea să își manifeste întreaga senzualitate, ea va deveni o femeie fântână. Datorită iubirii și excitației intense pe care o va trăi în timpul actului amoros, trupul ei va deveni un izvor care țâșnește, o fântână care curge, o ploaie care cade din ceruri, torentul care debordează, oceanul interior care se dezlănțuie, secretând kalas-urile sacre fără nicio reținere, cu o generozitate și o disponibilitate fără limite.

 

Închei articolul cu câteva rânduri din „Metafizica sexului”, a lui Julius Evola, un scriitor prolific și foarte inspirat: „la femeie există secreţii vaginale şi, parţial, uterine, mai ales cele ale glandelor lui Bartholin (secreţii numite în tratatele indiene de erotică profană „apă a iubirii” sau „apă a zeului iubirii”), care de obicei işi fac apariţia încă de la instalarea stării generale de excitaţie sexuală, fără a fi localizate într-un singur moment de criză, aşa cum se întâmplă la bărbat cu ejacularea. Termenul cel mai utilizat în tratatele tantrice, rajas, are mai multe semnificaţii. Una din ele este „menstră”. Evident, nici nu poate fi vorba ca femeia să oprească ceva asemănător în cursul unei acuplări; trebuie să fie mai degrabă forţa a cărei apariţie e resimţită în apogeul erotic şi pe care, la nevoie, şi femeia va trebui să o capteze şi să o fixeze: forţă care, la femeie, este pandantul acelei virya, al virilităţii transcendente a bărbatului şi care, în cazul ei, se situează în acelaşi raport faţă de menstră în care se situează virya faţă de sămânţă ca spermă. Tocmai această forţă era concepută de către antici ca „sămânţa feminină”, necesară, după ei, pentru procreaţie. Cu prea multă grabă a fost declarată eronată şi fantezistă această concepţie despre „sămânţa feminină”, profesată şi în Europa până în secolul al XVIII-lea, deoarece problema respectivă fusese întâmplător asociată cu menstruaţia şi cu secreţiile vaginale. „Sămânţa feminină” are, ca şi virya, un caracter hiperfizic; considerând însă tot ceea ce, la femeie, în genere, constituie în mod normal aportul pentru procreaţie, se poate prea bine vorbi de un tot psihofizic, care, în aspectul său fizic, include şi menstruaţia şi secreţiile. Când în Tantre se vorbeşte despre sămânţa masculină şi despre sămânţa feminină ca despre două principii care, unindu-se, generează curentul ascendent al iluminării în acelaşi mod în care, în acuplarea obişnuită, sperma şi ovulul, unindu-se, dau naştere nucleului primar al embrionului, trebuie să ne referim efectiv la acele corespondente hiperfizice detaşate, oprite, fixate şi aduse în situaţia de a se contopi: şi nu fără rost sunt stabilite în textele şcolii Vajrayăna corespondenţe între acestea, şi cei doi curenţi, ida şi pingala. Putem lua în considerare o altă semnificaţie a termenului sanscrit rajas. Pe lângă „roşu” (de unde relaţia cu menstrele), pe lângă semnificaţia filozofică prezentă în doctrina tradiţională despre guna, pe lângă cea de „polen” sau „pulbere fecundatoare” a unei flori (cu deosebire a lotusului), rajas mai are un înţeles sinonim cu tejas, „foc” sau „energie radiantă”. Aceasta ne duce exact la natura substanţei subtile a femeii, considerată de textele vechi în termeni similari prin compararea unirii sexuale cu un sacrificiu prin foc, iar a femeii sau a organelor ei sexuale cu flacăra aceluiaşi foc. Este substanţa ce alimentează procesul de dizolvare şi de unificare extatică în cursul acuplării magice. Pesemne vechea inscripţie egipteană: „Ca focul arde trupul femeii”, nu are doar o semnificaţie profană.”

 

Învățăturile tantrice hinduse și budiste sunt fascinante pentru că ne spun că atunci când trupul este bine hrănit, sănătos și curat, tot ceea ce el produce reprezintă un fluid sacru ce poate avea pentru noi o utilitate specială, ajuntându-ne să dobândim chiar eliberarea spirituală.

Comentarii

Comentarii

1 COMENTARIU

  1. Multumesc, este un articol foarte bine documentat, inspirat si …savuros, pe alocuri. Da, aromele femeii, atunci cand face dragoste cu cel pe care il iubeste si este adorata de el, sunt atat de orgasmatic de sublime, de implinitoare, iar parfumul comun, emanat de cei doi iubiti atunci cand se iubesc frenetic, il consider cel mai minunat parfum de pe aceasta planeta, imbatator si hranitor pe multiple planuri. Unirea pe deplin polarizanta a celor doi iubiti este un mister sacru, care intotdeauna a unit Cerul cu Pamantul…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here