Cunosc bărbați extraordinari.

Bărbați puternici și maturi. Bărbați capabili de o înțelegere a situațiilor dincolo de obișnuit. Bărbați cu o viziune de ansamblu; bărbați nutrind o iubire atât de mare încât bunăstarea, cunoașterea și maturizarea femeii vin în prim plan, în detrimentul satisfacerii imediate a nevoilor proprii. Bărbați ce adoră și transfigurează Femeia cu o astfel de forță încât îi deschid în interiorul ei porți spre Frumuseți nebănuite de ea că ar fi existat acolo, porți spre acceptare totală, abandon și dăruire.
Bărbați încântători, atât de încântători și naturali, de autentici, încât aceste caracteristici nu îi fac decât să debordeze de o modestie molipsitoare.
Bărbați plini de viață.

Poate că nu toți sunt așa, mereu. Poate că cel de lângă noi nu e romantic atunci când ar trebui să fie, poate că face glume nereușite cu privire la subiecte sensibile pentru noi, poate că vorbește prea mult atunci când noi avem nevoie de liniște și nu vorbește deloc atunci când noi avem nevoie de încurajări, poate că se dovedește extraordinar de imatur atunci când noi avem nevoie de un braț puternic să ne ajute. Dar sunt ai noștri. Și noi ii facem să fie „perfecți”. Ca atunci – ca în primele zile în care ne-am îndrăgostit de ei. Noi eram „perfecte”, ei erau „perfecți”. Noi eram preapline de iubire, de încântare, de entuziasm si efervescență. Iar asta îi dinamiza pe ei. Crea un romantic desăvârșit dintr-un tensionat până mai alaltăieri, un iubitor de shopping – doar ca să mai petreacă puțin timp cu tine -, dintr-unul care suferea de fobie de cumpărături. Așa sunt relațiile, oricare ar fi natura lor – un șir lung de culmi și coborâri – important e ca unul dintre cei doi să fie sus la momentul potrivit și să îl ajute și pe celălalt să se ridice.

Am cunoscut bărbați care intuiau mai multe despre mine decât știam eu. Și au avut răbdare să ajung acolo cu proprii mei pași și cu încercările mele. Ei doar au fost lângă mine și m-au susținut.
Am cunoscut bărbați cu o forță uluitoare. O forța care nu lezează. Ci îmbrățișează și dăruiește, o forță care emulează.

Îmi vine acum în minte chipul unui bărbat extraordinar. Nu prin ceea ce conștientiza el că este, ci prin calitățile pe care simțeam eu că le are: era atât de masculin și de încântător! Era necesar doar să îl privești, el să nu facă nimic. Să-l privești și să taci. Să te minunezi de frumusețea, de grandoarea și virilitatea care răzbăteau prin toți porii lui, de spectacolul pe care un bărbat, doar existând, îl dădea ca reprezentant de seamă al Supremului Masculin.
Mă întrebam în acele clipe cum ar fi bărbatul acela dacă ar fi conștient de toate înzestrările sale, dacă le-ar manifesta conștient clipă de clipă. Dar el era într-un somn adânc și dulce… I-am spus doar: „Tu ai de făcut un singur lucru în viața aceasta! Să îți dai seama cât de extraordinar ești și să te manifești ca atare!” A răspuns zâmbind: „Păi nu știu deloc asta!”
Peste câteva minute de cugetare i-am întins o foaie pe care notasem titlurile a două cărți : „Calea bărbatului superior” de David Deida și „The multi-orgasmic man” de Mantak Chia.

Sunt cărți pe care ți le recomand să le citești”, am continuat.
După ce a luat foaia, mi-a răspuns (apropo de ceea ce spuneam mai sus – că ar trebui să tacă atunci când e cazul s-o facă) : „Ce o să zică soția mea când o să vadă ce citesc? O să spună că am înnebunit!”

„Nu, soția ta va fi încântată că bărbatul ei se cunoaște și cunoaște și cum s-o facă pe ea fericită și o susține să devină din ce în ce mai feminină! Asta dacă ea nu se sperie de mai mult bine… Pentru că am cunoscut și oameni care se împotrivesc cu sârguință dezvoltării, înfloririi spirituale, oameni fricoși și speriați de necunoscut…”, gândeam eu…pentru că nu am mai putut rosti nimic cu voce tare…
Nici acum nu știu dacă a frunzărit măcar cărțile acelea…
Probabil pentru el există 2 variante: ori va îngropa toate darurile acelea înnăscute (risipă totală pentru omenire:) ) ori își va da seama într-un anume punct al vieții lui, într-o anumită conjunctură, în preajma unei anumite femei de ceea ce este și cine este și de ceea ce are de făcut…

Cunosc bărbați care nu sunt neapărat maturi, dar au o inocență și o savoare a sufletului care îți înflorește inima și te duce direct în tărâmul jucăușeniei, al candorii și încântării.
Cunosc bărbați mari, fermecători, bărbați iubiți și adorați de iubitele lor. Bărbați care înfloresc în iubirea și susținerea dăruită de femeile din viața lor.

Am vrut să închei… dar mi-am adus aminte de o idee genială dintr-o carte pe care am citit-o acum ceva timp. Autoarea susținea că ea e sigură că noi, femeile, ne dorim să începem o relație cu un bărbat extraordinar. Și în acest sens să ne folosim forța feminină pentru a-l susține și a-l ajuta pe fiecare bărbat din viața noastră să fie și să devină cea mai bună variantă a sa. Să ne raportăm la el ca la o ființă individuală, independent de dorințele noastre, să punem pe primul loc binele și evoluția sa. Să îi dăm mai departe extraordinari, să bucurăm alte femei… pentru că și nouă ne place să vină către noi bărbați extraordinari!

Comentarii

Comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here