Zâmbesc șugubăț când mă gândesc cum s-au apucat de studiul hormonilor cei care mai târziu au devenit specialiști în biochimie și neuroștiință. Mi-i imaginez și pe ei, ca și pe vânzătorii din piață sau pe artiști, pe directorii de multinaționale sau pe mineri, etc, îndrăgostiți și prinși în plină furtună emoțională. Cu toții am căzut pradă acestui fenomen al cărui mecanism nu l-a cunoscut nimeni pentru mult, mult timp, și care ne-a lăsat cu inima frântă cel puțin o dată.

Dar cred că s-au apucat să caute explicațiile științifice ale procesului de îndrăgostire și chiar a celui care conduce la despărțire, fiind în plină suferință. Unii dintre ei chiar s-au gândit să conceapă o pilulă care să vindece suferințele din dragoste!

Oamenii sunt programați genetic să urmeze procesul îndrăgostire – împerechere – separare. În yoga se spune că energia pe care nu o controlezi, te controlează. Ce șansă are individul care urmează orbește impulsurile speciei din care facem parte, să transcendă acest mecanism? Specialiștii de care aminteam mai sus au ajuns la trista concluzie că nimeni nu scapă de ciclonul durerii care vine la pachet cu despărțirea. Mai mult, studiile lor arată că relațiile în care cei doi iubiți nu își depășesc condiția umană instinctuală, au o durată de viață între 2 și 4 ani. De ce? Pentru că așa dictează schimburile hormonale de la nivel cerebral. Nu este întâmplător faptul că se spune că iubirea durează 3 ani. Dar nu iubirea durează atât! Ci atracția erotică, focul pasiunii, interesul reciproc și pasiunea.

Câți dintre cei care citesc acum aceste rânduri și au depășit 3 ani de relație, au ales să rămână împreună în situația în care focul pasiunii s-a stins?

S-a instalat plictiseala? Rutina? Dragoste la cât timp faceți? 1 săptămână? 2? 3? Și mai mult???

Cum s-a ajuns aici? Simplu! Urmând legile naturii: după actul sexual se secretă hormonul numit prolactină care induce sentimentul de iritare, saţietate şi respingere chiar faţă de fiinţa iubită! Ce se petrece mai departe? Cei 2 hormoni principali, oxitocina (hormonul iubirii) şi prolactina (hormonul saturaţiei) nu reuşesc să se echilibreze unul pe celălalt şi inevitabil se ajunge la situaţia în cauză.

Cercetările au demonstrat că atingerea stării de orgasm obişnuit implică producerea unor seturi de neurohormoni programaţi genetic în aşa fel încât să inducă după o vreme cuplului respectiv starea de saturaţie. Iar asta conduce frecvent la separare şi încetarea acelei relaţii.

Faptul că în trecut cuplurile păreau mult mai sudate şi mai longevive nu reflectă realitatea, ci condiţionările sociale şi religioase ale epocilor. Divorţul nu era permis, biserica interzicea separarea, iar dependenţa materială a femeii de soţ era foarte mare până la jumătatea secolului al XX-lea.

Te întrebi totuşi cum au existat Romeo şi Julieta, Tristan şi Isolda sau alte cupluri care au pus în circulaţie mitul iubirii totale în cultura noastră? Răspunsul e simplu – Romeo şi Julieta şi ceilalţi îndrăgostiţi celebri au murit tineri, n-au apucat să trăiască cei 3, 4 ani după care saturaţia şi rutina să pună stăpânire pe creierul lor, iar hormonii buclucaşi să ducă la fenomenul de respingere şi apoi la despărţire.

Acum 2000 de ani, Ovidiu scria poemul „Leacul împotriva iubirii”:

„Nu mai poţi să faci niciun pas

pentru că gândul la ea te-mpiedică chiar să mergi,

îţi apare în faţa ochilor în fiecare clipă,

nu e nimic, există leac pentru aceasta:

Fii împreună cu ea din nou şi din nou,

şi chiar când simţi că ai vrea să fii singur, rămâi totuşi cu ea.

Şi chiar când simţi

că ai vrea să mergi puţin timp în altă parte,

mai fă încă o dată amor cu ea.

În scurt timp, repetând asta,

o să ajungi să simţi

că vrei să fugi cât se poate de departe

şi să n-o mai vezi niciodată.”

Chiar astăzi un prieten îmi spunea că își pune dopuri în ureche când e acasă că nu mai suportă să o audă pe soția lui cum țipă mereu. Cum e posibil să ajungi de la iubire la saturație?

Există o povestire interesantă în tradiţia orientală. O prinţesă s-a îndrăgostit foarte tare de un servitor necioplit şi incult, şi voia cu tot dinadinsul să se căsătorească cu el, spre ruina întregului imperiu. Împăratul nu s-a împotrivit, pentru că în acest proces în care hormonii îşi fac jocurile, îndrăgostiţii oricum nu ascultă de nimeni şi nimic altceva în afară de impulsurile lor, iar dacă întâmpină rezistenţa celorlalţi, vor dori chiar mai abitir acel lucru.

Aşadar, pentru că era înţelept, tatăl a zis: „Fiica mea, sunt de acord să te căsătoreşti cu acest tânăr cu o condiţie: să petreceţi împreună o lună de zile încuiaţi într-o singură cameră. O să aveţi absolut tot ce doriţi acolo şi dacă după o lună de zile încă doreşti să te căsătoreşti cu el îţi vom face nuntă şi imperiul va fi al lui.”

Prinţesa a zis fericită: „Ce e o lună de zile, o viaţă-ntreagă am să locuiesc cu el.” După trei zile de locuit împreună continuu, a început să zgârie la uşă ca pisica, după o săptămână se ruga de cei care aduceau de mâncare, după două săptămâni orice replică pe care o spunea el o scotea din sărite şi până la sfârşitul lunii ar fi dat orice să scape din acea veritabilă închisoare! Când împăratul cel Înţelept a descuiat uşa, prinţesa l-a îmbrăţişat şi a spus: „Am înţeles foarte bine lecţia. Nu doresc să mă căsătoresc cu el. De acum înainte, doresc să-ţi ascult mereu sfaturile.”

Exemplele acestea confirmă concluziile oamenilor de ştiinţă. E nevoie de un efort conştient şi ferm pentru a ne depăşi nivelul instinctual, motivat doar de plăcerea şi satisfacţia personală. Nivelul instinctual ne forţează să rămânem în limitele destinului biologic iar stările dictate de el produc un set de hormoni care conduc la relaţii de cuplu scurte, încheiate nefericit.

Care sunt soluțiile?

Kahlil Gibran spunea că „Iubirile cele mai înflăcărate au cel mai rece sfârșit.” – poate din cauza dezamăgirii că cel care părea excepțional și trezea în tine sentimente ideale ce păreau eterne, te-a condus în același calvar în care ai mai fost: al geloziei, egoismului, atașamentelor, șantajului emoțional. De ce s-a ajuns aici? Pentru că cei doi nu și-au depășit condiția instinctuală.

Un alt citat peste care am dat mai demult spunea că „Dacă iubiții ar face ce făceau la începutul relației, nu ar mai exista despărțiri!” Un mare adevăr se spune aici. În Tantra se recomandă să evoci mereu momentele de început ale relației și modul în care te simțeai alături de cel iubit. Cum ar fi să începem fiecare zi cu 5 minute în care să evocăm acele trăiri, acea chemare a iubirii pe care o simțeam cu atâta intensitate la început?

Principala soluție este sacralizarea relației de cuplu, spiritualizarea sa. Cu entuziasm și perseverență să punem în practică dictonul tantric: „Cea mai mare fericire a mea e să o/îl fac pe iubita/iubitul meu cea/cel mai fericită/fericit din lume!” În acest punct fericirea celuilalt contează mai mult decât fericirea proprie. Gândește-te acum la exemplele de sfinți pe care îi cunoști. A fost vreo unul egosit? Șantaja emoțional pe vreo cineva? Era gelos? Nu! Raportează-te mereu la exemplul acesta de bunătate și dăruire! Începe să ai blândețea unui sfânt chiar pentru cel cu care formezi un cuplu!

Așa cum am văzut, nu suntem programați să simțim atracție erotică pentru aceeași ființă mai mult de 3 ani! Cum facem totuși să păstrăm vie pasiunea? Prin efort susținut și continuu! Prin a deveni și a rămâne iubitul ideal al iubitei tale! Și iubita ideală a iubitului tău!

Prin a crea fantezii și a le pune în practică! (Am scris aici 3 articole despre fantezii.) Prin a fi activ amoros! Prin a avea puternic deschise organele sexuale ale creierului! Prin a acorda importanță! Nu există stagnare în Univers! Există doar evoluție sau involuție! Exact așa se petrece și în cazul atracției erotice! O sporești sau o diminuezi! Și chiar dacă nu îți dai seama, în fiecare clipă faci o alegere în această privință!

Spațiul! Acordă-i spațiu celui iubit! Acordă-ți spațiu atunci când ai nevoie! Te-ai întrebat de ce se consideră că relaţia adulterină este mai „fierbinte” şi pasiunea în ea poate dura chiar mai mult decât într-un cuplu normal? Pentru că cei doi trebuie, de obicei, să plece la casele lor după ce fac dragoste. Și păcălesc prolactina! După ce faceți dragoste rămâneți îmbrățișați pentru câteva momente pentru a savura stările interioare care au apărut, dar apoi separați-vă temporar! Mergeți la magazin și cumpărați ceva, la o plimbare în parc, etc, dar fără a-l pierde din atenție pe cel iubit! Să-l păstrați mereu în conștiință și fiți foarte atenți la cum îl simțiți în universul lăuntric după ce ați făcut dragoste! Puteți descoperi comori minunate în aceste experiențe!

Va continua…

Citește aici răspunsul la întrebările „Cum ne îndrăgostim? Când și de ce? Ne putem îndrăgosti și Acum, la voință?”

Comentarii

Comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here