fragment din „Dubla flacără – Dragoste şi erotism” de Octavio Paz

Reversul Erosului platonic este tantrismul, cu cele două mari ramuri ale sale, hindusă şi budistă.

Pentru adeptul Tantrei, trupul nu vădeşte esenţa: este o cale de iniţiere. Dincolo nu se afla esenţa, care este pentru Platon un obiect de contemplaţie şi de participare; la capătul experienţei erotice, adeptul, dacă e budist, ajunge la vacuitate, o stare in care neantul şi fiinţa sunt identice; dacă este hindus, ajunge la o stare asemănătoare, dar în care elementul determinant nu este neantul, ci fiinţa — o fiinţă identică cu sine insăşi, dincolo de schimbare.

Dublu paradox: la budişti, neantul este plin, la hinduşi, fiinţa este goală. Ritul central al tantrismului este copulaţia. A poseda un trup şi a străbate în el şi cu el toate etapele imbrăţişării erotice, fără a exclude nici una din extravaganţele şi aberaţiile sale, înseamnă a repeta ritual procesul cosmic al creaţiei, distrugerea şi re-crearea lumilor. Mai este şi un mod de a rupe acest proces şi de a opri roata timpului şi a succesivelor reincarnări.

Yoghinul trebuie să evite ejacularea, iar această practică urmăreşte două scopuri: negarea funcţiei reproducătoare a sexualităţii şi transformarea spermei în gândire iluminată.

Alchimie erotică: fuziunea eului cu lumea, a gândirii cu realitatea produce o străfulgerare — iluminarea, vâlvătaie rapidă care consumă literalmente subiectul şi obiectul. Nu mai rămâne nimic: yoghinul s-a dizolvat in incondiţionat. Abolire a formelor.

Există in tantrism o violenţă metafizică absentă în platonism: ruperea ciclului cosmic pentru a pătrunde în necondiţionat. Pe de o parte, copulaţia rituală este o scufundare în haos, o întoarcere la izvorul originar al vieţii iar pe de altă parte este o practică ascetică, o purificare a simţurilor şi a minţii, o golire progresivă până la anularea lumii şi a eului.

Yoghinul nu trebuie să evite niciun fel de mângâiere, dar juisarea lui, din ce în ce mai concentrată, trebuie să devină supremă indiferenţă. Curioasă paralelă cu Sade, care vedea în libertinaj o cale către ataraxie, insensibilitatea pietrei vulcanice.

Deosebirile dintre tantrism şi platonism sunt instructive, îndrăgostitul platonic contemplă formacorpul, fără să ajungă la imbrăţişare; yoghinul atinge eliberarea prin copulaţie. Într-un caz, contemplarea formei este o călătorie care duce la viziunea esenţei şi la contactul cu ea, în celălalt caz, copulaţia rituală cere să străbaţi întunericul erotic şi să realizezi distrugerea formelor.

În ciuda faptului că este un rit accentuat carnal, erotismul tantric este o experienţă de descărnare.

Platonismul implică o reprimare şi o sublimare: forma iubită e intuşabilă, sustrăgându-se astfel agresiunii sadice. Yoghinul aspiră la abolirea dorinţei, de aici natura contradictorie a tentativei sale: este un erotism ascetic, o plăcere care se neagă. În platonism, corpul iubit nu trebuie atins; în tantrism yoghinul trebuie să epuizeze, în timpul imbrăţişării, toate mângâierile pe care le propun manualele erotologiei, dar reţinând descărcarea seminală; dacă reuşeşte, atinge indiferenţa diamantului — impenetrabil, luminos şi transparent.

Cu toate că deosebirile dintre platonism şi tantrism sunt foarte adânci — ele corespund unor viziuni despre lume şi despre om radical opuse — există un punct de legătură între cele două: celălalt dispare.

Atât trupul pe care îl contemplă amantul platonic, cât şi femeia pe care o mângâie yoghinul sunt trepte în ascensiunea spre cerul pur al esenţelor sau spre acea regiune necuprinsă în hărţi care este necondiţionatul. Scopul pe care îl urmăresc şi unul şi altul se găseşte dincolo de celălalt.

Comentarii

Comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here