sursă foto: www.denofgeek.com
Unii spun că nu știi care îți este soarta. Dar eu cred că soarta ni se arată, ne dă niște linii directoare. Sau karma, cum o numesc hindușii. Dacă ne naștem într-o familie săracă, avem de învățat lecția sărăciei, sau bogăției, depinde cum vrei să privești situația.
Mai binele necesită întotdeauna eforturi susținute, perseverente. Acțiune! Să vrei să ieși din tine și să acționezi!
Dacă crești într-o familie disfuncțională, ai de învățat lecția alcoolului sau violenței, sau geloziei. A rămâne victima propriei vieți înseamnă să nu ai curaj să acționezi pentru a-ți transforma soarta și viața. Înseamnă să urmezi calea cea mai ușoară, cea în care te duce viața precum cară apa unui râu de munte tot ce găsește în calea ei.
În spiritualitate se spune că ceea ce gândești, aceea devii și ceea ce devii, aceea gândești cu putere.
Cred că Dale Carnegie spunea: „Nu uita, ca să fii fericit nu contează cine ești sau ce ai. Contează doar ceea ce gândești.”
Transformarea se face cu pași mărunți. Dacă începi astăzi să repeți de câteva ori în gând, dar trăind puternic realitatea cuvintelor pe care le rostești, aceea va deveni realitatea cea de toate zilele.
Eu rostesc în fiecare seară, chiar înainte să adorm: „Sunt fericită și încântată să primesc toată bogăția care mi se cuvine prin drept divin. Sunt recunoscătoare că sunt bogată.” În copilărie situația noastră financiară nu a fost cea mai fericită. Dacă aș fi urmat cursul vieții, fără să fac niciun efort pentru a crea o răscruce de drumuri care să îmi scoată în cale un drum al bogăției (mai ales ca stare de spirit care se manifestă apoi concret, fizic), atunci probabil aș fi trăit și acum ca și atunci.
Spuneam mai sus despre familiile disfuncționale. În una dintre cărțile mele preferate care se numește „Femei care iubesc prea mult”, dar în care nu este deloc vorba, așa cum induce titlul, de femei care sunt un exemplu de iubire necondiționată și dăruire, așa cum sunt femeile model Ma Ananda Moy sau Sfânta Tereza, ci cartea aduce în discuție faptul că noi, oamenii, căutăm în mod inconștient să creăm la vârsta maturității exact atmosfera cu care am fost obișnuiți în copilărie. Dacă am fost crescute de un tată violent, atunci la maturitate vom alege un bărbat violent, dacă am fost crescuți de o mamă insensibilă și crudă, atunci la maturitate bărbații vor alege o astfel de femeie să le fie soție.
Tocmai de aceea spuneam mai sus că trebuie să ieși din tine ca să îți schimbi soarta. Acest ieșit din tine eu îl văd ca dorința de a învăța și practica ceva nou și mult mai benefic decât ceea ce știi acum. Înseamnă să dai dovadă de umilință, sau smerenie – așa cum este denumită în creștinism, de o deschideră mentală și inteligență. Înseamnă să îți croiești viața pas cu pas. Dar toate acestea ascultând vocea inimii.
Transformarea vine doar îmbrățișând virtuți precum bunătatea, compasiunea, iubirea, înțelepciunea. Fără un ideal înalt, fără a-și pune viața (activitatea) în slujba celorlalți, omul nu poate deveni mai bun.
Cum punem în practică toate aceste idei?
Dacă, datorită mediului în care am crescut, ne-am deprins cu o anumită zgârcenie – înseamnă că trebuie să înlocuim această zgârcenie cu bunătate și generozitate. Să începem să practicăm generozitatea! Clipă de clipă, cu fiecare acțiune pe care o facem! Dacă nu știm exact cum se face aceasta, luăm un dicționar, citim ce scrie – definiția generozității și urmărim să trăim interior realitatea descrisă acolo, și apoi o punem în practică cu un zâmbet dăruit cuiva, o vorbă bună, un cadou cu nicio ocazie specială.
Dacă e prea multă invidie în noi și o observăm și e deranjantă chiar și pentru noi, atunci căutăm să apreciem la cei din jurul nostru măcar o calitate, prima care ne sare în ochi.
În fragedă copilărie nu reușeam să găsesc un exemplu de feminitate de care simțeam eu că am nevoie să mi-l însușesc. Exista în mine o dorință pregnantă de a fi feminină, elegantă, să am un anumit rafinament și stil. O dată cu înaintarea în vârstă m-am ajutat foarte mult de tot ce îmi părea mie a fi foarte feminin: obiecte vestimentare, bijuterii, make-up, informații din cărți, am urmărit cu atenție femeile pe care le admiram pentru a asimila calitățile lor. Așa mi-am creat o atitudine feminină. Acum jonglez: pornesc din interior, de la atitudine, pentru a mă înconjura în exterior de ce e frumos, feminin, senzual. Iar uneori, când pierd din această atitudine interioară din diverse motive (prea mult de lucru și nu mai am timp să fiu foarte atentă la aceste aspecte, etc) mă folosesc de obiecte exterioare pentru a-mi crea atitudinea interioară.
Am dat acest exemplu cu feminitatea pentru că eu folosesc această tehnică cu orice atitudine interioară pe care vreau să o înfloresc în universul meu lăuntric: de a transforma minusul în plus, de a înlocui defecte cu virtuți, de a asimila calități pe care le apreciez la cei din jurul meu și de a face din ele adevăratele comori ale vieții.
Când mai trecem prin perioade dificile, eu și cu surioara mea ne întărim cu această glumă: „La toți ne este greu, dar diferit.” Știu că este dificil, drumul transformării nu este unul lin, ci abrupt și dificil… dar cei care alegem să pășim pe el, formăm o echipă, chiar dacă nu ne cunoaștem. Oriunde putem găsi sprijin, trebuie doar să ne dorim cu adevărat!
Adaugă un comentariu