De ce să nu fim niciodată geloși

WHY NOT

o serie de articole referitoare la ce și de ce ar trebui să evităm

Din aceeași serie:

De ce să nu manifestăm răutate (în fapte, vorbe, gânduri sau intenții)

De ce nu este indicat să consumăm alcool

Gelozia este acea trăire emoțională și/sau manifestare a unei ființe umane în care aceasta se simte deposedată sau în pericolul de a fi deposedată de anumite aspecte despre care consideră că i se cuvin. Cel mai adesea, gelozia apare în cadrul relațiilor umane afective și/sau amoroase (sau doar sexuale), dar tot un fel de gelozie este și cea orientată spre bunurile materiale dobândite de altcineva, spre succesul altora etc. În prezentul articol vom trata gelozia din cadrul relațiilor interumane afective și / sau amoroase.

Fundamentul geloziei este o lipsă dureroasă de maturitate emoțională. În cultura actuală ființele umane nu primesc – cel puțin nu într-un cadru organizat sau instituționalizat – o educație emoțională și afectivă. Fiecare ființă învață într-un mod empiric și aleatoriu, în funcție de propriile sale experiențe, ce înseamnă iubire, dăruire, încredere – pe de o parte – și gelozie, invidie, egoism – pe de altă parte. Astfel, nu este de mirare că oamenii sunt – la modul general și mediu vorbind – la un nivel de maturitate emoțională deosebit de precar. Majoritatea ființelor umane intră în relații afectiv-amoroase nu din pornirea de a dărui din preaplinul lor de iubire și împlinire, ci din nevoia de a avea un sprijin – în primul rând afectiv, sufletesc sau, alteori erotic, sexual, dar uneori și material – care să îi completeze și să nu mai fie singuri pe calea adesea sinuoasă a vieții, de a găsi o formă de împlinire specifică nivelului lor de conștiință. Astfel, este lesne de înțeles că vor deveni rapid dependente de ceea ce comunicarea afectivă și amoroasă cu o ființă de sex opus poate oferi. Tot imaturitatea emoțională este cea care face ca ființa să dorească să își însușească pe veșnicie orice experiență plăcută (la fel precum copilul ce se tăvălește pe jos când trebuie să plece de la leagăn). Și tot imaturitatea și lipsa conștienței, a analizei lucide a propriilor atitudini, ne face să credem că totul ni se cuvine.

Gelozia, și în mod special gelozia nemotivată, în cadrul relației de cuplu este bazată pe lipsa fără temei a încrederii în sinceritatea și fidelitatea ființei iubite. Gelozia este întotdeauna opusul iubirii, nu numai ca și cauză, dar și ca efect. Așa cum reiese și din cele expuse în paragraful anterior, este evident că ființa care este geloasă nu își bazează relația respectivă pe iubire ci pe nevoie, căci cel ce iubește nu caută propriul său avantaj, ci pe cel al ființei pe care o iubește, nu caută să controleze, ci să dăruiască. În ceea ce privește efectele geloziei, știm probabil cu toții că gelozia este modalitatea cea mai eficientă de a alunga iubirea din sufletul ambelor ființe, și a celei ce o manifestă, dar și din cea victimei, către care se manifestă. Atunci când o ființă acceptă în forul ei lăuntric și manifestă exterior emoții și porniri de gelozie, în realitate, undeva în profunzimile ființei sale ea renunță la a iubi sincer, plin de abnegație și dăruire, renunță să fie bună cu ființa către care își orientează gelozia și cedează tentației de a se pune pe primul loc pe ea însăși, cu propriile sale nevoi de siguranță și stabilitate, de protecție și de alte naturi. Astfel, dacă alegem gelozia alungăm iubirea! Iar ființa care este victima, către care este orientată un acces de gelozie nemotivată, primește în profunzimea sufletului ei o jignire, în urma căreia cu greu își va putea păstra deschis sufletul în respectiva relație.

Într-un articol anterior am descris care sunt atitudinile pe care le considerăm optime în evaluarea situației relaționale și a diferitelor situații cu care ne confruntăm conex cu încrederea în ființa iubită și gelozia. Într-o foarte succintă sinteză, recomandam ca, în cadrul raportării noastre la relația noastră de cuplu, niciodată că nu admitem emoții negative în ființa noastră și, în mod special nu în comunicarea cu ființa iubită. Dacă nu avem motive reale și evidente de a pune sub semnul întrebării iubirea, dăruirea, fidelitatea și alte capacități ale ființei iubite, este indicat să îi dăruim întreaga noastră încredere sinceră și constantă. Dacă apar semne evidente de natură să ne știrbească încrederea și simțim în profunzimile propriei ființe porniri de gelozie, înainte de a ne manifesta către ființa respectivă, ar fi cazul să analizăm lăuntric sincer situația, fără a accepta influența trăirilor și emoțiilor negative, să urmărim să ne depășim și să oferim aceeași încredere sinceră și totală în continuare și, doar dacă situațiile care ne rănesc se repetă sau sunt insuportabile pentru nivelul nostru de rezistență, să discutăm problema cu ființa iubită lucid, cu bunătate și sinceritate, menținându-ne bunăvoința și iubirea indiferent de deciziile luate în cadrul unei asemenea discuții lămuritoare. Vă recomandăm să fiți mereu sinceri cu propriul for lăuntric, dar și cu ființa iubită și să fiți mereu iubitori și binevoitori. În fond, faptul că iubiți pe cineva și/sau faptul că aceea ființă vă iubește nu trebuie să impună drepturi suplimentare ale d-voastră asupra respectivei ființe. Ar fi și absurd: o ființă necunoscută, de pe stradă poate face orice cu oricine și nu sunteți gelos/geloasă pe ea / pe el, dar ființa pe care cică o iubiți nu are aceleași libertăți. Este o asemenea atitudine iubire?

Vom detalia, însă, în cadrul prezentului articol posibilitățile de control, de evitare a efectelor nefaste ale geloziei asupra relației de cuplu. De fiecare dată când apare gelozia, undeva în interior, în forul lăuntric există șansa, posibilitatea de a alege. Chiar dacă evitarea totală, pe moment, a emoțiilor negative, a „durerii” poate depăși posibilitățile respectivei ființe, ea are posibilitatea de a folosi timpul în favoarea sa, de a-și acorda timp pentru liniștire și pentru redobândirea controlului asupra propriei lumi emoționale. Nu recomandăm nicio jignire în asemenea momente de criză lăuntrică, nici măcar comunicarea faptului că sunteți profund rănit și simțiți nevoia de a vă separa un timp. Se poate obține o perioadă scurtă de intimitate personală și fără comunicarea cauzei – modalitatea depinde mereu de natura relației respective și a comunicării și conviețuirii uzuale cu ființa iubită. Ideea este că va fi necesar să evitați să comunicați, să aveți discuții atunci când nu vă puteți stăpâni nici măcar propriile porniri și emoții negative. Dacă fierbeți singur, cum ați putea face față unei discuții? Ce efecte ar putea avea o discuție în care partea ce fierbe din voi dorește în mod inconștient și orb să distrugă totul? O asemenea discuție, comunicare într-o stare de vârf de criză emoțională nu ar face decât să agraveze situația, să extindă criza din propria ființă la nivelul cuplului și poate al ființei iubite, iar a uda buruieni e semn de mare inconștiență – nu știm niciodată până unde pot crește și cât de mult rău pot provoca după aceea.

După ce v-ați retras în intimitatea d-voastră personală, vă recomandăm să vă rugați la Bunul Dumnezeu sincer și plin de umilință să vă dea luciditatea necesară pentru a vă raporta cât mai bine la situația apărută, pentru a găsi o rezolvare armonioasă. Fiecare are propria sa modalitate de raportare la divinitate și este indicat să o utilizeze intens în asemenea momente.

V-am mai recomanda aplicarea în asemenea situații – în mod sincer și cu toată ființa – a tehnicii de Ho’oponopono (tehnică ce poate fi studiată în prealabil aprofundat din surse corespunzătoare, dar, succint presupune rostirea mentală și chiar verbală, sinceră a unor formulări de genul „Te iubesc, iartă-mă, mulțumesc.”).

După ce ați reușit să vă liniștiți forul lăuntric printr-una dintre modalitățile preferate de elevare a conștiinței și de raportare la Dumnezeu, vă recomandăm să începeți să analizați treptat, cu mare calm și răbdare, situația apărută. Găsiți răspunsul sincer și notați-l pe hârtie la întrebări de genul următoarelor: Sunteți sigur / sigură că știrbirea încrederii d-voastră în ființa iubită este motivată, că ați fost „înșelat”? Sunteți sigur / sigură că situația nu este cumva reciprocă sau motivată de lipsa d-voastră de grijă și atenție față de ființa iubită sau de alte aspecte din comportamentul d-voastră? Dacă răspunsurile la aceste întrebări sunt de natură să vă dați dreptate, atunci analizați ce anume soluție constructivă credeți că este posibilă în situația dată – veți fi în măsură în viitor să acceptați noua situație? Cu ce condiții? Fiți sincer și pragmatic în cadrul acestei analize. O ființă cu un anumit nivel de conștiință este în măsură de a transforma orice în propria sa ființă, se poate adapta la orice („Înțeleptul știe să fie fericit până și în iad, în timp ce prostul suferă și în paradis”), dar va fi necesar să țineți cu maximă sinceritate cont de propriul d-voastră nivel.

Referitor la luarea în considerare a propriului nivel de conștiință am dori să subliniem faptul că de fiecare dată când alegem soluții ce ne depășesc cu puțin propriul nivel și propriile limite avem șansa de a extinde acest nivel, de a ne eleva ființa, de a crește, chiar dacă această creștere va implica un oarecare efort. Nici în sport nu ar ajunge nimeni campion, dacă s-ar mulțumi mereu cu propriile limite…

În această sinceră comunicare cu propria d-voastră ființă vă recomandăm să notați totul pe hârtie, fiindcă ceea ce notăm se fixează mai bine, se cerne mai bine și se întipărește mai bine. Apoi, luați o decizie de abordare a situației în cadrul viitoarei discuții cu ființa iubită. Structurați cele pe care doriți să le exprimați, expresiile și punctele de vedere cu mare abilitate și cu mult tact, astfel încât să nu fiți abătut de la intenția d-voastră de a fi bun și iubitor și de a nu permite implicarea emoțiilor negative. În timpul comunicării cu o altă ființă, energiile psihice cu care ne confruntăm sunt mai mari și mai greu de controlat și – chiar dacă în intimitatea comunicării cu Sine – am reușit să ajungem la o armonie, este necesar să ne pregătim și pentru a fi la înălțime cu ocazia comunicării cu ființa iubită – mai ales că aceasta va fi o discuție sensibilă din punct de vedere emoțional. Astfel, în afară de faptul că vă pregătiți punctul de vedere cu mult tact și atenție, vă recomandăm să mulțumiți Bunului Dumnezeu pentru susținere și să Îi cereți să vă ajute și cu ocazia comunicării cu ființa iubită.

Dar, vă puteți întreba cum să procedați dacă nu reușiți să ajungeți la un calm lucid și imparțial nici măcar atunci când vă retrageți în intimitate pentru a rezolva problema cu d-voastră înșivă. Insistați cu apelul la divinitate, rugați-vă, postiți, solicitați ajutorul unor ființe de mare probitate morală și spirituală până ce ajungeți să fiți capabil de analiza lucidă descrisă mai sus.

Descrierea de mai sus a metodei de abordare a problemei este oferită fără pretenția de exhaustivitate și completitudine. Întrebările pe care este posibil să fie necesar să vi le puneți, răspunsurile pe care este posibil să fie necesar să le găsiți pot fi mult mai multe, în funcție de situația concretă și de raportarea d-voastră la ea. Importantă este modalitatea de abordare lucidă a problemei, suficient de lucidă încât să nu fiți orbiți de tendințele emoțiilor negative. Important este să aveți mereu în vedere aspecte fundamentale, precum definiția iubirii, faptul că gelozia nu este o manifestare a iubirii ci contrară acesteia, că ființa iubită nu vă aparține, ea are propria ei viață și individualitate.

În orice caz, nu vă recomandăm să permiteți energiilor stihinice ale crizelor de gelozie să vă distrugă relația și viața. Fiți consecvenți în atitudine și treptat veți fi din ce în ce mai capabili să abordați atitudini corecte, tot mai direct și imediat. Comunicarea către ființa iubită (dacă o mai fi cu adevărat iubită într-o asemenea situație…?) a geloziei și a lipsei de încredere, melanjate cu emoții negative de supărare, posesivitate și egoism ar conduce la rănirea sufletului acesteia, întrucât cu siguranță ea nu percepe lucrurile din perspectiva îngustă a posesivității d-voastră, ea cu siguranță consideră că are dreptul să fie o ființă liberă și că dacă o / îl iubiți merită să îi acordați încredere și libertate. Experiența arată, de altfel, că până și ființele care sunt foarte geloase, atunci când vine vorba ca cineva să fie gelos/geloasă pe ele, le vine greu să înțeleagă, să accepte.

Repetăm: Simplul fapt că iubim pe cineva sau că cineva ne iubește nu ne dă niciun drept de a considera respectiva ființă o posesie a noastră. Este bine să discutați din fazele de început ale consolidării relației, gradul de deschidere ce poate exista în cadrul cuplului d-voastră, tipul de relație și de fidelitate pe care doriți să o abordați și e bine să și reluați din când în când aceste discuții, într-o atmosferă de multă iubire, tact și grijă. Este indicat să respectați ceea ce ați asumat, dar este necesar și să fiți adaptabil, să ascultați pulsul vieții, propria inimă, inspirațiile afective cu adevărat elevate și frumoase, divine (mai puțin pornirile instinctuale sau pur sexuale). Însă, fiți întotdeauna sinceri. Nu înșelați încrederea nimănui, căci ceea ce faci mai devreme sau mai târziu vei primi însutit de la viață! Comunicați situațiile apărute ființei iubite sincer, cu tact și cu iubire, punând-o MEREU pe ea pe primul plan. Este mai bine să alegeți IUBIREA în locul avantajului de moment. Viața vă va răsplăti pe termen îndelungat. Aceasta, desigur, dacă în cadrul respectivei relații în care vă aflați există, pe lângă iubire, și suficientă împlinire pentru a merita să o păstrați. De ambele părți! O ființă care iubește, un adevărat prieten întotdeauna va pune interesele, avantajul ființei iubite cel puțin pe același plan ca pe ale sale. Dacă relația nu vă mai împlinește pe niciunul dintre d-voastră, faptul că vă iubiți nu trebuie să vă țină în lanțuri, din contră tocmai iubirea trebuie să vă determine să acordați ființei iubite șansa de a fi fericită. Dar fiți mereu bun și generos, acordați libertate și nu vă grăbiți să o luați pe a d-voastră proprie.

Comentarii

Comentarii

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate *