Care sunt fricile bărbatului? Te-ai întrebat vreodată asta?
“Femeia este mai puternică decât bărbatul datorită sexului și constituției, tot așa cum apa este mai puternică decât focul. Forța Yang, specifică bărbatului, este rapidă, dar volatilă și precară, în timp ce forța Yin, specifică femeii, este lentă, dar durabilă și robustă.”
Acesta este un fragment din Tao To King, un manual de viață al taoiștilor, vechi de aproape 3000 de ani.
Această putere erotică feminină despre care vorbesc taoiștii a dat naștere unor frici ce și-au făcut loc în mintea bărbatului de-a lungul existenței sale.
💙 Prima frică pe care o putem menționa este frica de epuizare. Același “Tao To King” susține o idee prezentă și în multe alte tratate taoiste, dar și tantrice:
“Sămânța este ceea ce el are mai prețios, este sursa sănătății sale și chiar a vieții. Orice pierdere îi diminuează vitalitatea.”
Inconștient, temuta epuizare este asociată cu pierderea rolului de șef, de războinic, de vânător, a autorității masculine față de alți bărbați și față de femei.
💙 O altă teamă a bărbatului este aceea de a nu fi fragilizat prin interacțiunea cu femeile. În contactul cu acestea, bărbatul devine mai sensibil, mai senzual, activându-i-se propria feminitate interioară, aspect incompatibil cu rolurile asumate datorită societății din care face parte. De aceea, în multe țări era interzisă interacțiunea erotică înaintea bătăliilor sau înaintea marilor competiții sportive.
💙 O altă spaimă este reprezentată de bogăția erotică a femeii, de puterea ei de a trezi dorința. De-a lungul istoriei s-a vehiculat că acestea ar avea ca efect dezordinea socială în organizarea societății patriarhale, pofta bărbaților antrenând în gelozie, rivalitate, conflicte, căsătorii destrămate sau familii dezbinate.
💙 În societatea actuală, ca și consecință a emancipării femeilor și a dreptului lor la plăcere, bărbații resimt o nouă frică, aceea că nu pot satisface nevoile feminine, că nu pot fi la înălțime.
💙 În limba franceză există un termen – maîtresse (stăpâna, învățătoare și amantă) – în el își are sălașul spaima bărbatului trăită în interacțiunea cu toate femeile fatale: Circe, Elena, Cleopatra, Margareta, Carmen. În această situație bărbatul se teme ca pasiunea sexuală să nu-l atașeze de femeie, să nu-l facă dependent de ea, chiar sclavul ei, pierzându-și astfel libertatea și frâiele propriului destin.
❤️ Cum au reacționat societățile în fața acestor spaime?
💙 Civilizațiile orientale au găsit căi sacre, care sunt tot atâtea căi de înțelepciune. Astfel, la taoiști, arta erotică face din actul sexual o uniune sacră, metafizică, între forța feminină sau yin, și cea masculină sau yang, uniune ce constituie forța cosmică universală, chi. La tantrici, uniunea principiului masculin cu cel feminin reconstituie unitatea primordială și originile divine.
În toate artele erotice orientale, se recomandă reținerea ejaculării, ceea ce constituie cea mai bună soluție la frica de epuizare și cea mai bună modalitate de a anula programul de ejaculare rapidă moștenit din preistorie. Dar probabil cea mai înțeleaptă hotărâre a orientalilor este de a fi încredințat femeilor inițierea și educația erotică, educatoare ale sexului, pe linie matriarhală. În Orient, bărbații și femeile au trăit în pace șase milenii.
💙 În fața acestor spaime, bărbații din Occident au ales represiunea sexualității, atât pe cea proprie, cât și pe cea a femeii. Arsenalul anti-femeie, produsul societății patriarhale și al religiilor pe care aceasta le-a dat naștere, este pe cât de bogat, pe atât de terifiant: mutilări, sechestrări, execuții de femei infidele, fără a uita de arme mai subtile dar tot atât de eficiente precum culpabilizarea femei prin inventarea legendei păcatului originar, ceea ce a permis și deturnarea sexualității, și devalorizarea ei prin inventarea unei naturi feminine care are toate defectele.
Represiunea sexualității bărbatului a fost mai puțin crudă, dar la fel de eficace, pentru că l-a deturnat de la erotism. Inventarea păcatul originar l-a îndepărtat și pe bărbat de accesul la aspectul sacru al erotismului. Ca și inventarea unei naturi masculine: în numele virilității bărbatului i-a fost interzis să fie sensibil, senzual, tandru, să-și exprime emoțiile prin vorbe sau gesturi, toate acestea fiind semne de slăbiciune, calificate a fi rușinoase pentru un bărbat, nedemne de el. Bărbatul este făcut pentru a-și domina adversarii și femeia. Educația bărbatului a avut prea mult timp drept scop sufocarea sensibilității, reprimarea emoțiilor, pe scurt, să facă din el un dur. Femeile și bărbații s-au ridicat unul împotriva celuilalt. Războiul sexelor a durat mii de ani.
❤️ În prezent, bărbatul trebuie să-și regândească valorile, locul în societate, relațiile cu Femeia. Își dă seama că și el este victima civilizației patriarhale care i-a asasinat anima, privându-l de partea cea mai savuroasă a vieții. Pentru bărbat a venit timpul emancipării de toate constrângerile care îl fac nefericit, ostil femeii, străin copiilor, dușman al vieții, rigid în interacțiunea erotică.
Adaugă un comentariu