Inchide
Contactează-ne: contact@voxamoris.ro
Sună-ne +40 735 141 751
Rămâi conectat:

Astăzi voi scrie despre ceva foarte personal, voi așeza aici detalii intime, despre mine și viața mea, pe care nu le cunosc nici unii dintre prietenii apropiați. 

Mi s-a spus des că sunt norocoasă. Mi se spune deseori că sunt feminină. Mi se spune uneori că sunt frumoasă. 

Feminitatea și Frumusețea reprezintă unele dintre subiectele care m-au preocupat foarte mult de-a lungul timpului deoarece am vrut să le descopăr în ființa mea ca să le pot manifesta, dar și să le amplific. Spun că a fost necesar să le descopăr și să fiu curajoasă să le manifest deoarece condițiile din copilărie, în această direcție, mi-au fost potrivnice.

La vârsta la care fetițelor li se construiește încrederea în sine, mamele le laudă, tații le spun că sunt cele mai frumoase fetițe, mie mi se spunea de către bunici că eu “sunt fata babei, că sunt urâtă, leneșă, proastă și slută”. 

Nu prea aveam prietene, nu am mers la grădiniță și nici părinții mei nu aveau prieteni care să îmi spună altceva, deci aceasta era singura realitate pe care o știam despre mine: că sunt urâtă și proastă și mă manifestam ca atare. 

Norocul meu (deci sunt norocoasă) a fost că în școală am avut profesori care m-au susținut foarte mult: îmi spuneau mereu că sunt cea mai deșteaptă și că sunt frumoasă și mă ofereau drept exemplu colegilor mei. Dar cuvintele lor treceau de multe ori pe lângă mine, deci nu au produs nicio transformare în ființa mea în această direcție.

Anii au trecut, iar eu eram în continuare rățușca cea urâtă (și deloc întâmplător am jucat rolul rățuștei cea urâte într-o piesă de teatru în școala generală – care era de fapt o lebădă frumoasă născută într-un mediu care nu i-a fost prielnic). A fost un moment în care o tânără a trecut pe lângă mine și iubitul meu de la vârsta de 18 ani și a spus: „uite ce băiat frumos, cu ce urâtă umblă.”

La vârsta de 19 ani Viața mi-a trimis în cale un bărbat minunat care m-a introdus în lumea fascinantă a continenței erotice amoroase. 

Eram foarte îndrăgostită de el. Când mă priveam prin ochii lui mă simțeam frumoasă, specială, importantă, strălucitoare, dar când el nu era lângă mine (era o relație la distanță), mă reîntorceam la viziunea mea despre mine: nu aveam încredere în mine, eram precum crengile unei salcii bătute de vânt, ca o plută pe râul tulbure al vieții, eram condusă de evenimentele vieții).

În acea perioadă, în timpul facultății, lucram ca ospătar într-un local în care veneau oaspeți avuți și generoși. În fiecare zi mi se spunea că sunt foarte frumoasă și mulți oaspeți mă cereau pe mine să mă ocup de masa lor. Le spuneau colegelor care erau foarte frumoase: „O vrem pe ea. Data trecută aveam o zi proastă, iar ea, cu zâmbetul și prezența ei, mi-a luminat ziua.”, „Trimite-o pe ea, starea ei de bună dispoziție este molipsitoare.”, „Colega ta e foarte carismatică, să îi spui asta.” 

Îmi amintesc un moment important: la o masă la care erau așezați mai mulți scriitori contemporani cunoscuți am fost întrebată dacă știu cine sunt autorii anumitor cărți, dacă recunosc unele citate – și cui aparțin acele citate. Acei clienți au fost impresionați de cunoașterea “unei ospătărițe” și mi-au făcut zeci de complimente. 

În seara aceea am mers acasă, m-am așezat în fața oglinzii și m-am întrebat: „sunt eu așa cum mă văd acești oameni? Sunt frumoasă? Sunt deșteaptă? Sunt carismatică?” 

Acela a fost momentul în care eu mi-am propus să încep să îmi manifest înzestrările, să pătrund în profunzimile ființei mele, să am încredere să fiu ceea ce sunt. Aveam 20 de ani. 

Atunci a început călătoria mea conștientă pe calea transformării spirituale. Îmi amintesc că mergeam pe stradă și oamenii mă opreau fascinați de energia mea. Îmi spuneau că sunt foarte frumoasă și am acel ceva, că vor să mă cunoască, să se bucure de mine. 

Uneori mă speriam, dar când le vedeam strălucirea din ochi, înțelegeam că acele cuvinte erau mesaje pentru mine, de la Dumnezeu, pentru a mă impulsiona și a mă susține pe această cale. 

Eu pot spune că am învățat să fiu frumoasă și să fiu feminină. De fapt m-am dezvățat de ceea ce știam – că sunt urâtă și proastă, ca să îmi descopăr înzestrările, să le manifest și să le amplific.

Pe atunci nu aveam acces la cursuri de feminitate, la Coaching, consiliere sau terapie… ghid în această direcția mi-a fost sufletul și Dumnezeu și o aspirație profundă de a mă descoperi, oricât de greu mi-ar fi… pentru că drumul evoluției nu este unul ușor. Este împlinitor atunci când depășești un obstacol, dar un obstacol se simte uneori ca un război. 

Cu cât pătrundeam mai mult în mine și mă descopeream, cu atât prindeam mai multă încredere in mine. Dar această încredere a fost dublată de smerenie (acesta este unul dintre darurile copilăriei mele) și am simțit ca ceea ce înflorea în mine este un dar pentru lume, nu doar pentru mine. Cu conștiința mea de atunci, mă întrebam “oare cum pot să îi impactez benefic pe  cei cu care interacționez?”. Îmi amintesc că de fiecare dată când plecam de acasă mă rugam lui Dumnezeu ca în toți oamenii care mă privesc în ochi, să trezească dorul și iubirea de El, să fiu un canal prin care El se manifestă așa cum e necesar prin toți cei care au nevoie și merită aceasta.

Percep că feminitatea carismatică este acel ceva enigmatic, misterios, fascinant, magic care inspiră, care trezește aspirația, care atrage ca un magnet benefic. 

Poate că aceasta este o înzestrare cu care eu am venit aici, dar am făcut mereu eforturi conștiente, susținute pentru a-mi amplifica și alte calități și atitudini cu care să le susțin: am învățat să ascult cu adevărat (și aceasta mi se spune foarte des în activitatea pe care o desfășor: că știu să ascult fără să emit vreo judecată), să aduc un plus valoare, să manifest abnegație față de menirea mea spirituală, să nu forțez situațiile, să respect ritmul fiecărei ființe cu care interacționez, să creez intimitate, să fiu discretă, să zâmbesc cu toată inima, să îmi dinamizez încrederea în Sine, dar mai ales să îi impulsionez și să îi susțin pe cei cu care interacționez să își amplifice încrederea în Sine, să am o încredere de nezdruncinat în menirea mea și activitatea pe care o desfășor (pentru că de multe ori am primit mesaje tendențioase, amenințări), mi-am amplificat inteligența emoțională și erotică (imperios necesare în activitatea mea).

De la 22 de ani am început să practic arta atingerilor. Aș putea spune că yoni massage a fost cel care m-a căutat pe mine și m-a abordat. Înainte să fiu cucerită de această formă magică de terapie, aveam chiar o părere negativă despre masaj. 

Acum spun cu o mare recunoștință că ceea ce am învățat prin intermediul acestei activități este inestimabil, mi-ar fi trebuit existențe la rând ca să pot asimila și înțelege atât de multe aspecte despre intimitate, despre energia feminină, energia masculină, despre jocul energiilor, despre erosul pur, despre abnegație și asumarea menirii spirituale. 

„Nu am simțit niciodată atât de multă iubire”, „Eu credeam că este un simplu masaj, dar de fapt e masaj plin de iubire, e o îmbrățișare și alinare a sufletului”, „ești din altă lume”, „m-ai redat pe mine, mie însămi” sunt cele mai dese feedback-uri pe care le primesc. 

Sesiunile de masaj și sesiunile de consiliere sau coaching, îmi amplifică feminitatea. Le admir foarte mult pe femei și simt că prin admirație, calitățile lor se sădesc într-un mod tainic și în ființa mea.  

Sunt întrebată deseori cum pot crea intimitatea aceasta”atât de hrănitoare”. Este o stare care apare natural, nu o creez eu. Sau poate am creat-o, la începutul drumului într-ale masajului și consilierii, dar acum se produce firesc. Eu nu le cunosc, uneori le știu doar numele. Nu știu unde lucrează, ce statut social au, din ce familie provin, câți prieteni au, câți followersi au pe rețelele sociale. Uneori le cunosc provocările cele mai intime. Acelea pe care nici măcar cele mai bune prietene nu le cunosc. Și mă înclin în sufletul meu, în fața lor pentru încrederea cu care mă investesc. 

Fiecare femeie este o parte a sufletului meu. Mă regăsesc în ea și o onorez. Când se așază în fața mea, îi permit să mă pătrundă în suflet ca să îi cunosc nevoile și dorințele. 

În timpul activităților pe care le desfășor, eu mă pun în slujba ei, în slujba fericirii sale. Eu nu mai exist. Ca și cum sufletul ei intră în mine.

Așa se creează intimitatea. Fiecare femeie sunt eu. Cântecul sufletului său este cântecul sufletului meu. Iar eu dansez cu palmele, cu tot trupul pe muzica sufletului său, atunci când îi ofer masaj.

Feminitatea mea este amplificată mult și de modul în care aleg cei cu care interacționez să se raporteze la mine, atunci când o fac cu apreciere. Eu simt că mie mi s-a amplificat (și) feminitatea prin toate acțiunile pe care le-am realizat pentru cei care mi-au cerut susținerea sau ajutorul. 

Acum să nu vă imaginați că în viața mea nu am parte de oameni cârcotași sau rău intenționați, de unii care aleg să fie invidioși sau defăimători. 

Consider că aceste situații sunt inevitabile, important este să ne urmăm cu multă credință și curaj menirea noastră spirituală.

Și pentru că aceste rânduri au nevoie și de o concluzie, adaug că… în primul rând îți mulțumesc că m-ai citit până aici… apoi că… feminitatea și frumusețea se învață. Așa cum le-am învățat eu, le poți învața și tu. De fapt eu le consider mai valoroase pe cele dobândite cu trudă, conștient și asumat. Feminitatea este o stare de a fi, nu o atitudine… feminitatea impregnează orice aspect al vieții. Dar feminitatea nu înseamnă doar blândețe, senzualitate și frumusețe. Feminitatea are și aspecte teribile. 

Eu sunt recunoscătoare că activitățile pe care le desfășor îmi permit să pătrund ușor, ușor Misterele Feminității. 

Și sunt foarte încântată când ma abordează femei si îmi spun: “vreau să mă susții să învăț să fiu (mai) feminină.”

Comentarii

Comentarii

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate *