Știi tu, oare, iubite?

Știi tu, oare, iubite, că atunci când mă privești îmi sfințești trupul învăluindu-l cu însăși esența frumuseții?

Știi că atunci când limba ta fierbinte îmi cutreieră buzele moi și pline, lăsând dâre de dulce licoare, mă hrănești cu voluptuoasa senzualitate a ființei tale?

Știi tu, oare, iubite, că atunci când mâinile tale lunecă, centimetru după centimetru, pe sâni, trezindu-i, apoi coboară în valea dintre ei, parcurgând-o până ajung în curbura taliei, și urcă apoi, încet și senzual, savurând fiecare fior, pe rotunjimile coapselor, și coboară în primitoarele văi umezi ale yoniului, sufletu-mi înalță cântece de slavă?

Iar atunci când bărbăția ta pătrunde în cele mai adânci profunzimi ale ființei mele, înfloresc și mă dăruiesc eternității, așa cum un bujor își deschide petalele una câte una, dăruindu-i-se Soarelui?

Și-ti ud atunci cu roua petalelor, fierbinte și aurie, buzele, ostoindu-ți setea. Știi tu, oare, iubite, că așa eu te hrănesc cu toată iubirea ce curge prin mine, purtând în ea nestematele întregului Univers?

Comentarii

Comentarii

1 Comentează

  • Gloriant Posted 14 noiembrie 2017 4:50

    Ce frumos…

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate *