Am învățat să fac Salutul Soarelui acum 8 ani. De atunci am avut perioade lungi de timp în care l-am realizat zilnic, de cel puțin 12 ori (cele 12 mișcări) dimineața și de cel puțin 12 ori seara.
De ce? Ahh, sunt atât de multe motive! Din punctul meu de vedere este cel mai bun exercițiu de tonifiere a musculaturii! Dar acesta este doar un efect. Ce este extraordinar la salutul soarelui este faptul ca datorită lui deprinzi controlul suflului (atât de important in orice acțiune am realiza – pentru ca el influentează întreaga noastră atitudine interioară) și sincronizarea conștientă dintre mișcare și respiratie.
Pe lângă aceasta, acest exercițiu amplifica foarte mult optimismul, curajul, încrederea in sine, dinamismul și frenezia interioară, conferă buna dispoziție, întărește sistemul imunitar.
Te trezește! Cu adevărat! Îți simți tot trupul vibrând, simți cum cel mai bun aer intra in tine și te purifica, cum curge viața prin fiecare fibra a mușchilor!
După ce îl realizezi ai senzația ca zbori, ca plutești, ca ești ca un elastic (atât psihic cât și fizic), ca respiri in același ritm cu universul!
Când l-am realizat zi de zi, timp de luni de zile, ani, nu am răcit absolut deloc. Aveam soarele in mine! De fapt acesta este secretul acestei tehnici yoghine: te pune în rezonanță cu energia soarelui: luminoasă, strălucitoare, fierbinte, dinamică, sănătoasă, fascinantă.
În limba sanscrită, Surya înseamnă Soare, iar Namaskara înseamnă a saluta plin de devoţiune şi dragoste.
În ultima vreme a devenit tot mai cunsocută și chiar celebră această tehnică yoghină străveche, ce ne tonifică întreaga musculatură corporală, accelerează și amplifică într-un mod armonios respiraţia şi ritmul cardiac, fără, însă, a provoca stări de oboseală sau de pierdere a suflului.
Aşezăm mâinile cu palmele lipite în zona pieptului, vârfurile degetelor mari fiind aşezate în scobitura gâtului, în unghi drept faţă de celelalte degete; coloana este atunci perfect dreaptă iar tălpile sunt foarte apropiate, fără să se atingă, şi paralele.Expirăm apoi lent, pe gură, dând afară tot aerul din plămâni; sprijinim coatele pe coaste, însă menţinând mâinile la locul lor. Vom expira atunci profund, urmărind să expulzăm şi ultimile molecule de aer din noi, retrăgând uşor pentru aceasta zona abdominală. Atunci când plămânii sunt complet goi, contractăm toţi muşchii, începând cu labele picioarelor, apoi pulpele, coapsele, abdomenul (deja contractat datorită expiraţiei forţate), spatele, pieptul, braţele, palmele şi gâtul; pe scurt, contractăm sistematic întreaga musculatură corporală.
La cea de-a treia postură din cadrul tehnicii ”Salutul Soarelui„ ne aplecăm către în față, până când atingem solul cu palmele.Efectele sunt multiple, printre care amintim echilibrarea funcției tiroidiene și eliminarea durerilor din zona lombara.
A patra postură a exercițiului Salutul Soarelui poate părea puțin mai dificilă, însă ajută mult la flexibilizarea trupului.
Pentru a realiza cea de-a cincea postură a tehnicii „Salutul Soarelui”, formăm cu trupul un V inversat. Călcâiele vor fi întinse cât mai mult către sol, aşezându-le chiar lipite de sol dacă ne este posibil.
Printre efectele acestei posturi amintim îmbunătățirea circulației și a digestiei, calmarea minții, înlăturarea durerilor de cap, a insomniei și a oboselii.
A șasea postură a Salutului Soarelui este o variantă a posturii pisicii. Singurele noastre puncte de contact cu solul trebuie să fie acum bărbia, palmele, pieptul, genunchii şi degetele de la picioare. Abdomenul nu va putea să atingă solul, bazinul fiind bine cambrat. Această postură conferă o curbură foarte specială coloanei vertebrale, care fusese anterior (în postura nr. (5)) menţinută perfect dreaptă.
A șaptea postură a Salutului Soarelui marchează prima jumătate a tehnicii. Odată ajunși aici, vom trece înapoi, prin fiecare postură pe rând, până ajungem de unde am pornit. De aceea Salutul Soarelui este accesibil și se poate învăța destul de ușor, chiar și într-o singură ședință! Această postură – o variantă a posturii cobrei – are efecte deosebite asupra elasticității coloanei vertebrale precum și asupra zonei pieptului și a plămânilor. Singurele puncte de contact cu solul sunt degetele de la picioare şi palmele.
https://www.facebook.com/voxamoris.ro/videos/408472119715630/
Vă invităm alături de noi, la Centrul Vox Amoris pentru a învăța și a practica împreună acest exercițiu!
Adaugă un comentariu