Nicicând sânii mei nu au fost mai frumoşi decât sunt în palmele lui. Se trezesc, se unduiesc, se umflă… iar pe culmea lor înmuguresc, într-un maroniu creponat, sfârcurile înălţate către cer.

Şi nici nu ştiu cum degetele lui cunosc atâtea secrete despre sânii mei. Şi cum de se înţeleg atât de bine.

Îi privesc în jocul lor, încântată: ca două piersici coapte, tremură uşor de plăcere şi dorinţă, dar rămân în continuare obraznici, ademenitori, treji.

Sfârcurile demne îi invită gura la joacă. Iar el cum le intuieşte dorinţa?

Îi sărută, limba-i alunecă pe curburi… apoi se întoarce spre aureolele încreţite şi fierbinţi şi le linge cu nesaţ… Îi frământă în palme şi îi descântă… Îi bea, îi mângâie, îşi acoperă faţa cu ei, îi înghite, îi linge, îi muşcă, le cântă…
Nicicând sânii mei nu au fost mai frumoşi decât sunt în palmele lui.

foto: Vlad Mihăilescu pentru Boudoir Frames

Comentarii

Comentarii

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentMărimea contează?
Articolul următorTe simt, iubire!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here