Pe furiș

O privesc pe furiş. Zăresc, din colţul camerei, un chip frumos cu buze dulci, unse cu puţin roşu. Piept ţâfnos,cu sfârcuri tremurânde, gata să-ţi acopere guriţa. Pe umeri coboară în valuri cârlionţi caramelii. Printre ei se ascunde şira spinării, atât de senzuală şi viguroasă, cu blândele-i curburi îndemnându-mi limba s-o cutreier de jos în sus şi de sus în jos, în cercuri tremurătoare şi fierbinţi.
Coapsele-i rotunde şi lucioase, încoronate de fesele-i boltite se mişcă unduitor… Între ele ştiu că se ascunde o floare fierbinte, umedă şi încântătoare. Vreau doar câteva picături din parfumul petalelor sale. Să le aşez pe mine şi din când în când să o inspir. Să o port cu mine, în mine, pe mine… Să-i port frumuseţea şi să-i cultiv dorul…

Comentarii

Comentarii

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate *