Testament

Las șoaptele toate de dor

Pe care inima mea le-a cântat,

Apei – ca să-i strălucească valul.

Las imaginile înfierbântate

Pe care ochii mei le-au pictat

Atunci când mi-am privit iubitul,

Cerului – ca să-i coloreze curcubeul.

Las cuvintele de iubire

Cu care auzul s-a extaziat,

Vântului – ca să-ncânte poeții.

Las iubirea care-a curs prin mine

Tuturor sufletelor din Univers,

S-aprindă lumini și să ofere aripi.

Las recunoștința ce ți-o port,

Stelelor – ca s-o-mbrățișeze în eternitate.

Las toate poveștile de iubire

Pe care le-am trăit

Florilor – să-nmiresmeze gândurile.

Las toate sărutările

Care mi-au acoperit buzele,

Nopții – să le trimită-n vise.

Las nopțile frenetice de amor

Pământului – să rodească dorința!

Iar eu mă-nalț în infinit,

Reîntorcându-mă Mereu Aceeași…

Comentarii

Comentarii

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate *