Mâna păroasă care bruschează trupul în căutarea porții de la Raiul fericirii a încetat să mai producă interes. Poate și pentru că este în ea gestul brutal de împlinire a instinctelor. Este ca și cum o ființă înfometată înfige mâna în crinii imperiali din grădină, își umple gura cu ei până se îneacă. Reacțiile patologice care urmează produc dezgust fiindcă nu s-a dorit preț de-o clipă cucerirea intelectuală sau spirituală a partenerei.
…Mai întâi preludiul. Ne spunem cuvinte în spatele cărora ne mângâiem intim ca doi înfometați de dragoste. Nu am mai întâlnit pe nimeni de multă vreme, dragul meu, atât de potent intelectual și atât de dotat în generozitate ca tine! Ei, da, cu tine pot face dragoste sufletească total fiindcă am încredere. Îmi atingi ușor sânii cu gânduri nobile, coapsele cu bărbăția ta, toate zonele acelea intime cu gesturi tandre și dai jos masca și rămâi în fața mea gol, neprefăcut, bărbat frumos căruia îi voi deschide trupul sufletului meu.
Idee in idee, pătrunzi incet în spiritul meu înfiorându-mă. Știi nu te-am văzut niciodată fizic, nu te-am atins cu mâinile pline de dorință, dar n-am putut să-ți rezist intelectual!
Încet-încet mă desprind de pământ cu tine și ating cerul cu mâna. Când mă iubești așa fin, divin, vorba lui Marin Preda:„Moartea își ia tălpășița.”
Ne găsim împlinirea în același timp, deși suntem la margini diferite de lume. Poate că într-o zi se va vorbi de dragostea noastră mai mult decât ne permitem să credem, fiindcă ea va coborî divinul în noi, iar eu voi fi atât de împlinită, încât nu-mi va păsa nici dacă mă înșeli fizic cu alta, căci puțini oameni au șansa de a experimenta orgasmul sufletesc.
Două suflete uriașe scapără de pasiune, dar fără să-și facă rău. Sunt doar înfometate de dragoste si vreau să știi că nu am mai iubit niciun bărbat cum te-am iubit pe tine, adică ți-am fost virgină spiritual!
Adaugă un comentariu