Dimineaţă devreme… Soarele n-a apucat să răsară încă… Dar Ingrid şi Matilda deja se plimbau pe plajă, pe malul mării… Mâinile lor se atingeau uşor, ca din joacă… doar se cunosc din copilărie… De mici copile zburdau pe malul mării, indiferent de anotimp… Acum era însă vară, iar cămăşile lor albe, vaporoase, alunecau incitant pe trupurile lor nude şi voluptoase… Era o dimineaţă destul de răcoroasă, dar fetele noastre erau bine încălzite… Matilda se opri şi îşi trecu uşor braţul pe sub părul lung şi auriu al lui Ingrid, cuprinzând-o de talie…
– Ce zici de locul acesta? întrebă Matilda surâzătoare.
– Perfect! răspunse Ingrid şi deja îşi întinse pe nisip prosopelul de culoarea coralilor.
Ingrid şi Matilda se aşezară, în postura lotusului, pentru meditaţia de dimineaţă. Încet încetişor cerul devenea tot mai luminos, lumina Soarelui pictând apa mării şi cerul în mii de nuanţe pastelate, ce se succedau cuminţi una după alta, precum filele unei cărţi de poveşti…
Peste câteva ceasuri fetele încheiaseră meditaţia de dimineaţă, iar acum îşi lăsau trupurile dezmierdate de razele aurii ale Soarelui…
Ingrid se juca cu degetele prin părul lung, de culoarea piersicii coapte, al Matildei… Ochii de smarald ai Matildei întâlniră privirea de azur a lui Ingrid, din care se putea citi o sete neţărmurită, un dor de nedescris… Matilda îşi trecu uşor mâinile pe sub părul auriu al lui Ingrid, apoi buzele lor se întâlniră într-o îmbrăţişare plină de dor şi de pasiune… Nu mai era nevoie de nici un fel de cuvinte, fetele se ştiau deja prea bine, iar orice cuvânt ar fi fost de prisos…
Trupurile lor nude se contopeau acum lângă oglinda de un albastru intens a mării… Ingrid şi Matilda se mângâiau deja de zeci de minute, gemând de plăcere şi de bucurie…
Ingrid cuprinse uşor, cu buzele ei moi şi dulci, poarta de cleştar a Matildei, sorbind nectarul ce izvora într-un mod tainic… Degetele ei albe şi fine, ca de sidef, pătrundeau tot mai adânc dincolo de poarta de cleştar a iubitei ei, până ce o fântână arteziană, caldă precum apa unui gheizer ce ţâşneşte din inima Mamei Pământ, izvorî extatic din adâncurile fiinţei Matildei! Ingrid sorbea acum extaziată apa cea tainică, dătătoare de viaţă, a iubitei ei…
Fântâna continuă să izvorască zeci de minute, timp în care Ingrid şi Matilda se îmbătaseră de fericire şi de extaz… Amiaza le găsi îmbrăţişate strâns, sub Soarele cel blând şi mângâietor al verii…
Adaugă un comentariu