De ceva timp am aceste gânduri, privind diferenţa dintre feminism vs feminitate, gânduri ce-mi apar tot mai des prin minte… Mă uit în jur şi urmăresc să privesc detaşat, să accept şi să înţeleg- mai ales ceea ce se întâmplă cu noi, femeile.
Oare de ce este atât de uşor să lăsăm să treacă situaţiile, evenimentele, experienţele pe lângă noi, fără a urmări să învăţăm din ele? Şi de ce nu ne privim cu adevărat în oglindă, să ne privim sufletul şi nevoile acestuia?
Este foarte simplu să fim plăcute de bărbaţi şi este extrem de simplu să fim ceea ce credem noi – sau mai bines pus –societatea- că îşi doresc bărbaţii. Bineînţeles, conform legii rezonanţei, noi ne atragem unii pe alţii şi atragem persoane în jurul nostru care sunt la fel ca noi, dar oare nu ne putem trezi chiar şi aşa?
Femeia este o fiinţă spirituală prin însăşi natura sa, ce are acces la dimensiunile misterioase şi profunde ale sufletului. Ca orice altă fiinţă umană, ea nu există doar fizic, pentru plăcerile trupeşti, ci pentru că prin ea, se pot spiritualiza acţiunile de zi cu zi, prin însăşi puterea imensă a sufletului ei, prin candoare, bunătate şi prin imensa iubire ce sălăsluieşte în interiorul ei.
Trăim într-o societate manipulatoare care doreşte să pervertească FRUMOSUL, să pervertească ADEVĂRUL, IUBIREA, dar oare chiar şi aşa, cum puteam să negăm existenţa lui Dumnezeu în fiecare dintre noi, în fiecare lucru şi în sufletele noastre?
Din cele mai vechi timpuri, femeia a fost privită ca fiind o sursă a vieţii prin procesul de concepţie şi naştere. În unele timpuri, femeia a fost adorată sub diferite forme, dar a fost şi pedepsită prin chinuri teribile de către bărbaţii care se temeau de înzestrările colosale ale femeilor, calităţi şi înzestrări care, fiind pline de divin, nu puteau fi controlate de bărbaţi, iar aceştia din teamă, din lipsa de control în faţa “farmecelor” femeilor, s-au impus violent, subjugând femeia şi înrobind-o.
Feminismul poate că a fost necesar evoluţiei feminine, dar ca orice ideologie, a ajuns să fie înţeles şi aplicat într-un mod greşit, făcând ca femeile să-şi piardă feminitatea şi calităţile sufleteşti cum ar fi: candoarea, puritatea, spontaneitatea, jucăuşenia, bucuria de a trăi, aspiraţia spiritual către idealuri înalte, puterea de sacrificiu pentru binele celorlalţi, dăruirea, armonia lăuntrică, umilinţa, senzualitatea, erotismul debordant, responsabilitatea, sinceritatea, misterul, compasiunea, trezirea sufletului, viziunea estetică, recunoştinţa faţă de Dumnezeu pentru tot ceea ce este , etc.
Am ajuns să fim pline de frici, să fim obsedate de control şi de neputinţa de a ne abandona, aşteptând mereu şi mereu să primim în loc să dăruim şi să ne mulţumim doar cu frumuseţea aspectului exterior, ne comparăm mereu unele cu altele şi avem o imensă lipsă de încredere în noi însene, bineînţeles ascuns desori în spatele multor realizări profesionale sau în spatele aspectului fizic perfect, sub pielea acoperită de straturi mari de machiaj; optăm pentru devitalizarea trupului sub hainele de firmă, cât mai strâmte, cât mai decoltate şi cât mai sumare, ca astfel să avem impresia că suntem dorite, suntem feminine. Să ne mai mirăm de ce bărbaţii nu ştiu să se comporte ca nişte gentlemeni cu o femeie? De ce nu sunt empatici şi de ce nu sunt preocupaţi să simtă Femeia, să-l simtă pe Dumnezeu?
Ne plângem de bărbaţi sau ne folosim de ei pentru ca astfel să ne confirmăm că nu suntem slabe, că nu suntem vulnerabile, nu suntem urâte, dar cu cât exteriorul este mai frumos pudrat, cu atât mai goale sunt sufletele noastre, cu atât mai trişti sunt bărbaţii pe care îî avem în jurul nostru şi cu atât suntem mai superficiale, mai nefericite şi mai triste.
În prezent disprețul față de femeie este încă viu la ambele sexe. Multe dintre noi își resping într-un mod inconştient propria feminitate fiind convinse că bărbatul este superior. Mișcarea de emancipare a femeii, o speranță la acea vreme, a fost susținută pentru a crea o imagine a femeii care este în competiție cu bărbatul, iar aceasta a adus de fapt la o ruptură și mai mare între bărbat și femeie. Prin acest dezechilibru și luptă de a deține controlul s-au urmărit de fapt distrugerea familiei tradiționale, ce promovează după cum știm anumite virtuți spirituale. Toate mișcările feministe care au cerut drepturi egale cu acelea ale bărbaților pentru a munci și a participa la fel ca și bărbatul la viața socială au fost în realitate tot atâtea modalități de a manipula și de a ascunde adevăratele motive ale celor care au urmărit să distrugă familia tradițională.
Motivele esențiale sunt „în primul rând după ce femeile și-au impus drepturile, bancherii au reușit astfel să încaseze taxe de la întreaga populație, nu doar de la jumătate din ea; iar în al doilea rând faptul că femeile au ajuns să muncească cot la cot cu bărbații a făcut ca ele să nu mai poată să se ocupă aproape deloc de educația copiilor, astfel că școlarizarea acestora a început să se facă la vârste tot mai mici.” În acest mod, a fost redusă influența protectoare și educația cu principii spirituale din familie, îndoctrinarea copiilor devenind mult mai ușor de realizat, iar prin aceasta, forța și siguranța familiei tradițională să fie subminate.
Feminismul a făcut ca femeile să asimileze în mod nefiresc anumite tendințe masculine și să ignore rolul lor de inițiatoare în tainele vieții și în arta amorului, cum erau considerate în aproape toate tradițiile spirituale.
Societatea a devenit din ce în ce mai mult o lume fără spiritualitate, o lume fără Dumnezeu, o lume în care se promovează urâtul, desfrânarea, competiţia, egoismul şi dorinţele inferioare. Femeile au început să se îndoiască de ele însele, manifestă tot mai puțin din puterea lor interioară și din înzestrările lor pentru a se conforma noi imagini a așa-zisei feminități.
Multe dintre noi își petrec puținele lor ore libere citind reviste tâmpite, stând pe Instagram, Facebook sau alergând prin magazine de ici-colo, cumpărând în exces rochii și haine care se demodează în câteva luni, exagerând prin grija lor față de propria coafură sau față de propriul trup având astfel o existență plină de preocupări frivole și superficiale, fără să se gândească chiar şi măcar o clipă la ceea ce este profund, la nevoile reale, spirituale ale sufletului ei care de fapt sunt cele care contează cu adevărat.
Starea de eliberare sau de emancipare a femeii a fost înțeleasă în mod greșit, iar unele femei au devenit, din păcate, niște imitații ale bărbaților- se îmbracă masculin și au o atitudine masculină, uitând cine sunt ele de fapt. Acestea au ajuns să fie insensibile, lipsite de tandrețe, de rafinament, de senzualitate, uitând că frumusețea izvorăște din propria lor feminitate. Observ că multe dintre noi au o atitudine gregară, că limbajul lor nu mai este plin de duioșie, candoare și iubire. Femeia a uitat să fie romantică și plină de dăruire, să fie spontană în braţele unui bărbat. Această atitudine greșită asupra ceea ce înseamnă de fapt o femeie, se răsfrânge și în interacţiunile cu bărbaţii sau în viața de cuplu și implicit asupra sexualității.
Mișcarea de emancipare a femeii a pus Libertatea, inclusiv cea sexuală într-o altă lumină, dar total greșită. În prezent, s-a ajuns chiar la o suprasaturație sexuală, care desacralizează actul de a face dragoste. Nu mai suntem obişnuite să simţim, să ne dăruim, să iubim.
Vedem peste tot o industrie a sexualității pervertite, lipsite de iubire, perversă și inferioară care distorsionează în mod voit dimensiunea a sacră a sexualității.
Se promovează în mod intenționat desfrâul, urâtul, tendinţele greagare, animalice, instinctive, ce conduce la o vlăguire rapidă, la o stare de neliniște și de frustrare-rareori conștientizate-, la o senzație stranie de separare, de înstrăinare sufletească, de disconfort psihic și chiar de rușine. Lipsită de iubire reciprocă, sexualitatea nu este decât un act instinctual, animalic, fiziologic, devenind o formă de „distracție”, de libertate prost înțeleasă.
În fiecare zi ne sunt induse într-un mod mai mult sau mai puțin vădit de către sistem, idei de genul „ești slab”, „ești nesemnificativ dacă nu ai aia sau cealaltă” sau „ai nevoie de noi, doar prin noi exiști”, dar cum ar fi dacă ne am dat seama într-o zi că avem nevoie doar de Dumnezeu pentru a fi fericiți? Imaginaţi-vă ce s-ar putea petrece atunci cu fiecare dintre noi. Ce am putea Vedea, ce am putea Asculta, ce am putea Simţi? Este stringent necesar să devenim conștienți de faptul că starea de iubire reciprocă și de dăruire necondiționată este acel ceva firesc într-o relație de cuplu.
Priveşte în jurul tău, şi îţi vei da seama şi tu că este momentul ca FEMEIA să devină conștientă de potențialitățile minunate cu care a înzestrat Dumnezeu, pe fiecare în parte, pentru ca, în felul acesta, să își descopere forța feminină ce țâșnește din întreaga sa ființă.
Este necesar ca fiecare dintre noi să își amintească de legătură profundă cu Dumnezeu, ca în felul acesta să știm exact ce trebuie să facem pentru a aduce echilibru în această lume și poate, chiar mai departe.
Din toate timpurile, femeia, fascinează, încântă, creează, inspiră, copleșește și iubește. Femeia a fost totuși înălțată pe altarul sufletului de către bărbați în toate epocile istorice prin diferite ipostaze feminine fundamentale cum ar fi: femeia-mamă, femeia-soră, femeia-iubită, femeia-soție, femeia-amantă, femeia-eroină, femeia-fascinatoare, etc.
Să ne dăm seama că nefericirea, frustrarea, durerea, fricile, închistările și boala femeilor este un indiciu clar că nu sunt conştiente de ceea ce înseamnă să iubeşti cu adevărat, nici să iubească pe ceilalți, şi nici pe ele însele.
Din păcate, majoritatea dintre femei nu știu sau au uitat să își asculte sufletul și astfel au abandonat adevărata lor putere feminină colosală – IUBIREA.
De aceea este foarte important să avem curajul de a ne transforma ființa, de a elimina din interiorul nostru tristețea, nemulțumirea, deznădejdea, neputința, neîncrederea și a deveni fericite, recunoascătoare, mai armonioase, mai sănătoase, mai optimiste și pline de iubire nesfârșită. Este necesară o redescoperire profundă, orientată benefic, prin transformarea radicală a perspectivei noastre asupra propriei feminități și a erosului.
Ne putem elibera de diferite judecăți, complexe, tensiuni, frici și traume sufletești acumulate într-un mod foarte simplu printr-un act conștient de redirecționare a întregii sale vieți către Dumnezeu, către iubire, către dăruire. În fiecare dintre noi, în fiecare femeie, există puterea de a încânta, de a seduce, de a transforma, de a iubi, iar cu cât ne vom apropia mai mult de sufletul nostru, ne va fi din ce în ce mai ușor să manifestăm sau să trezim în noi calitățile latente, calități specifice care există în fiecare dintre noi.
„În timp ce zeul vrea să pedepsească sau să se răzbune şi să distrugă, Zeiţa iartă, manifestă bunăvoinţă şi dă dovadă de o imensă compasiune.”
Calitățile feminine esențiale ale unei femei sunt multiple și înglobează de fapt toate caracteristicile feminismului universal: candoare, puritate, intuiție spirituală, rafinament, mister, inteligență, discernământ, armonie, răbdare, altruism, empatie, vitalitate, spontaneitate, sensibilitate, senzualitate, capacitate de a iubi fără măsură, compasiune, credință în Dumnezeu; iar o femeie care începe să fie conștientă de ea însăși, de Dumnezeu în fiecare clipă, divine un exemplu viu care îi contaminează, îi copleșește și îi încântă pe ceilalți.
„Femeia ideală trebuie în primul rând să aibă încredere în ea însăși. Încredere în faptul că este frumoasă, fascinantă, feminină, că poate fi cu orice bărbat își dorește, că are calitățile de care are nevoie și că nu îi lipsește nimic. De asemenea, ea trebuie să fie foarte fermă, hotărâtă, feminină, inteligentă, perspicace, să aibă simțul umorului, multă încredere în Dumnezeu, să fie iubitoare și să vrea să îi facă fericiți pe ceilalți. De asemenea, este important ca ea să aibă viața ei, să fie independentă, să nu facă din bărbatul iubit centrul Universului ei, să-L pună pe Dumnezeu pe primul loc în tot ceea ce face.”
Te invit să citești aici despre Care este greutatea potrivită pentru mine?
Adaugă un comentariu