„Cele 5 răni care ne împiedică să fim noi înșine” – cartea care mi-a transformat total modul de a interacționa cu cei din jurul meu, cartea care m-a ajutat să înțeleg comportamentul oamenilor, să îi văd dincolo de ceea ce vor ei să arate, să le înțeleg suferința de care uneori nici ei nu sunt conștienți.
Am citit cartea aceasta acum câțiva ani, împreună cu sora mea. Mergeam pe stradă, în metrou, în magazine și priveam oamenii. Forma trupului lor ne povestea întreaga lor viață și toate temerile cu care se confruntă.
Urc în taxi. Șofer: un domn la vreo 40 de ani, supraponderal. În timp ce citeam un mesaj din telefon, gândeam: „Săracul de el, ce rană mare de umilire are!”. În același timp el mă întreabă ceva, eu îl rog să repete întrebarea. El comentează: „Normal că o domnișoară frumoasă ca dumnevoastră nu va fi atentă la un porc gras ca mine!”.
Am fost șocată, nu de ceea ce a spus el, pentru că eu știam din momentul în care l-am văzut care este imaginea sa despre sine, am fost șocată pentru că aceste traume pe care le-am trăit noi la vârsta copilăriei ne impregnează atât de tare comportamentul de adulți!
Comportamentul emoțional-alimentar. Cele 5 răni ale Omului.
Legătura dintre comportamentul alimentar și cel emoțional nu mai este de mult o noutate în psihologie. Și totuși, atunci când introducem în ecuație conceptele de vindecare și evoluție spirituală, lucrurile devin cu mult mai interesante și utile.
Lise Bourbeau: Cele 5 răni care ne împiedică să fim noi înșine.
În cartea „Cele 5 răni care ne împiedică să fim noi înșine”, autoarea și terapeuta canadiană, Lise Bourbeau, aduce în discuție conceptul de vindecare emoțional-spirituală, prin intermediul trupului fizic și al tiparelor alimentare și relaționale pe care ni le-am creat de-a lungul vieții.
Lise Bourbeau identifică 5 răni fundamentale cu care ne naștem și care fac parte din lecția noastră evolutivă de viață. Prin conștientizarea acestora, autoarea susține că ne putem elibera de multă suferință fizică și emoțională, pășind pe drumul vindecării și al evoluției spirituale.
Aceste răni se activează în perioada copilăriei, moment în care noi ne creăm niște măști specifice care devin parte a personalității noastre, spre a evita să retrăim aceste suferințe în viitor. Dintre aceste răni, cel puțin două devin dominante de-a lungul vieții noastre și sunt reactivate, pe rând sau simultan, în diverse situații ce țin de interacțiunea cu ceilalți.
Felul în care ne alimentăm ne poate oferi, însă, indicii prețioase referitoare la rănile active într-un anumit moment al vieții. Iar conștientizarea lor este primul pas în procesul de vindecare emoțională și spirituală.
Cele 5 răni emoționale și măștile folosite spre a le ascunde:
Cele 5 răni emoționale fundamentale, prin conștientizarea cărora putem evolua la nivel holistic, sunt următoarele:
- Rana de respingere – asociată cu masca Fugarului;
- Rana de abandon – asociată cu masca Dependentului;
- Rana de umilire – asociată cu masca Masochistului;
- Rana de tradare – asociată cu masca Dominatorului;
- Rana de nedreptate – asociată cu masca Rigidului.
Denumirile acestora sunt mai mult sau mai puțin relevante, importante sunt reacțiile noastre la un anumit moment din viață și tiparele alimentare și comportamentale care se ascund în spatele acestora. Autoarea subliniază această idee prin cuvintele: „ființa umană își alimentează corpul fizic la fel cum îl hrănește pe cel emoțional sau pe cel mental”.
- Rana de respingere
Atunci când, de obicei, preferăm să mâncăm porții mici de mâncare sau să nu mai mâncăm deloc, mai ales în situațiile încărcate emoțional, ne putem recunoaște în masca Fugarului, care se asociază cu rană de respingere. Același lucru se petrece și atunci când dulciurile constituie metoda noastră zilnică de a ne calma și a ne ține în frâu temerile. Această mască ascunde dorința noastră subconștientă de a fugi de realitate și de a respinge o existență în care ne simțim profund singuri, neînțeleși sau lipsiți de rădăcini stabile.
- Rana de abandon
Atunci când, de obicei, mâncăm mult și cu plăcere, atât pentru a ne îndeplini o nevoie fiziologică, dar mai ales pentru a ne simți bine și în siguranță, ne putem da seama că purtăm masca Dependentului, asociată cu rana de abandon.
Sentimentul nostru profund fiind acela că nu obținem destulă atenție sau iubire, el se va transfera asupra relației noastre cu mâncarea, în care vom cauta aceeași siguranță afectivă, simțind însă că nu primim destul. De aceea, de obicei, când purtăm masca Dependentului nu ne îngrășăm, pentru că la nivelul subconștient îi transmitem și trupului nostru mesajul că nu primește ceea ce are nevoie. Aici, dorință noastră profundă de siguranță afectivă se manifestă în preferința pentru alimentele preponderent moi, în special pentru pâine, văzută la nivel simbolic ca suport al vieții. De asemenea, vom dori să mâncăm cel mai adesea în compania celorlalți, încercând pe cât posibil să prelungim momentul de plăcere și atenție necondiționată din partea celor dragi.
- Rana de umilire
În momentul în care avem un comportament alimentar dus la extreme, ne putem recunoaște în masca Masochistului, care se asociază cu rana de umilire. Atunci vom oscila între a consuma cu o poftă nestăvilită cantități mari de mâncare și a consuma numai porții mici de mâncare, dar repetate, ajungând în final tot la o cantitate mare.
De multe ori putem ajunge să ne alimentăm compulsiv, uitând total de noi și concentrându-ne doar asupra senzațiilor de moment.
Actul de a mânca devine pentru noi cel mai adesea o formă de a ne recompensa, dar pentru care ulterior ne simțim vinovați.
De aceea, ne poate fi adesea rușine să consumăm alimente așa-zis interzise (cum ar fi dulciurile sau mâncărurile grase) în compania altor persoane. Le bănuim pe acestea că ne-ar putea judeca în chip umilitor pentru aceasta, dar de fapt noi suntem cele care ne judecăm pe noi înșine în acest mod.
Avem, de asemenea, obiceiul de a da mâncare pe noi atunci când mâncăm, cu neatenție, pentru a atrage, inconștient, dezgustul celor care ne privesc. Adesea, aceste momente sunt însoțite de auto-mustrări de genul: „uite cum mă murdăresc ca un purcel”.
- Rana de trădare
Atunci când, în mod constant, considerăm actul de a mânca drept o ocupație care ne consumă din timpul necesar pentru alte activități, este foarte probabil să purtăm masca Dominatorului, asociată cu rana de trădare.
Obișnuință noastră este aceea de a mânca foarte repede, sau de a ne controla foamea atunci când suntem ocupate, spre a ne dedica energia acelor activități pe care le considerăm mai importante pentru noi.
În schimb, atunci când ne dăm voie să ne bucurăm de actul de a mânca, o vom face cu toată pasiunea, ajungând adesea să consumăm mai mult decât ar fi normal. În plus, ne place să ne condimentăm din plin mâncarea, uneori chiar înainte de a o gusta. Astfel ne împlinim, de fapt, dorința subconștientă de a deține controlul asupra tuturor oamenilor și lucrurilor din viața noastră.
- Rana de nedreptate
În momentul în care ideea de control predomină în alegerile noastre alimentare, ne putem recunoaște cu ușurință în masca Rigidului, asociată cu rană de nedreptate. Vom prefera cel mai adesea alimentele sărate în detrimentul celor dulci și pe cele crocante în detrimentul celor moi. În plus, vom încerca mereu să respectăm un plan alimentar echilibrat, chiar cu riscul de a ne controla în fiecare moment.
Această nevoie imperioasă de a găsi echilibrul în alimentație oglindește dorința noastră profundă de a obține perfecțiunea în noi și în tot ceea ce facem. Iar în rarele momente în care ne vom pierde acest strict control pe plan alimentar, vom simți că aproape am comis o nedreptate și vom avea tendința de a ne întoarce cu și mai multă îndârjire la exersarea „perfecțiunii”.
Cele 5 răni descrise mai sus pot fi atât de dureroase și atât de profund ascunse în noi, încât în primul moment s-ar putea să respingem complet orice asociere a lor cu tiparele noastre de nutriție.
Însă odată ce le conștientizăm și ne acordăm dreptul la suferința, dar și la revoltă, vom intra deja pe drumul vindecării spirituale indicat de Lise Bourbeau. Urmează apoi asumarea responsabilității pentru propriile noastre emoții, gânduri și gesturi, știind că cei din jur sunt simpli catalizatori pentru reacțiile noastre, care au fost condiționate în trecut de suferința cu care ne-am confruntat și ale cărei cauze, de cele mai multe ori, le-am refulat.
Cartea în format pdf: Celecinciranicareneimpiedicasafimnoiinsine
Un filmuleț despre această carte pe care l-am înregistrat mai demult, pentru un alt proiect:
https://www.facebook.com/154290041716254/videos/172395106572414/
Adaugă un comentariu