Ascultarea nu trebuie confundată cu auzul. Facultatea auzului se referă la un proces fizic, care are loc în mod automat, fără participare conștientă, la orice ființă sănătoasă. Comparativ cu aceasta, facultatea ascultării este un efort de focalizare mentală și psihică asupra ființei cu care comunicăm. Ascultarea presupune să acordăm atenție nu numai cuvintelor rostite, dar și tonalităților folosite, limbajului trupului și chiar folosirea într-o oarecare măsură – cât ne stă în putință – a facultății de empatie. Conform dicționarului Merriam Webster, empatia reprezintă „acțiunea de a înțelege, de a conștientiza, de a simți și de a trăi în propria ființă sentimentele, gândurile și experiențele unei alte ființe, fie ele din trecut, sau din prezent, fără ca aceste sentimente, gânduri sau experiențe să ne fie pe deplin comunicate într-o manieră obiectivă.” Prin urmare, ascultarea NU este un proces pasiv. De fapt, ascultătorul poate și ar trebui să fie cel puțin la fel de implicat în procesul respectivei comunicări, ca vorbitorul.
Facultatea de sinceră și atentă ascultare a ființei care ne comunică este cu atât mai importantă în cadrul unei relații de cuplu, de iubire, relație în care ființele care se iubesc își deschid sufletul reciproc, moment ce reprezintă o ocazie specială de a empatiza, de a comunica profund cu ființa iubită, pe care o ascultăm sincer.
Cel mai adesea fiecare ființă crede și afirmă că este un ascultător (sau o ascultătoare) excelent (excelentă), dar, cu toate acestea, dacă respectiva ființă este întrebată referitor la mesajul care tocmai i-a fost comunicat nu este capabil să facă nici măcar un rezumat plauzibil, să nu mai vorbim de nuanțe, detalii, profunzimi. Multe ființe, atunci când ar fi necesar să fie pe recepție și să asculte sincer și cu atenție mesajul celeilalte persoane, se gândesc la propria lor poziție, își pregătesc răspunsul, astfel ajungându-se deseori la situația a unui dublu monolog, în care fiecare își are propriul său curs al gândurilor, propriul său plan și mesaj de transmis și nici nu îi pasă cu adevărat de ce vrea să spună cealaltă ființă, ființa sa iubită. O asemenea incapacitate de ascultare duce deseori la supărare (mai ales în cazul femeilor, care consideră că este o jignire și bădărănie să nu asculți ce spun ele, dar sunt dese și cazurile în care femeile nu ascultă, crezând că doar ele au un suflet atât de important), sau chiar la certuri.
Dincolo de faptul că asemenea atitudini sunt deseori rezultatul unei frustrări interioare, a unei nevoi de a primi acceptare, iubire și recunoaștere, nevoi atât de nesatisfăcute și, ca atare, exacerbate, încât nu mai lasă loc nici bunului simț de a acorda aceeași atenție pe care o pretindem; ascultarea reprezintă o abilitate ce se poate învăța. Pentru aceasta se cuvine să avem în vedere, să înțelegem câteva aspecte:
- Ființa care și-a dezvoltat facultatea de ascultare, atunci când comunică o altă ființă umană alternează perioadele de recepție și de emisie, perioadele în care se focalizează sincer să perceapă mesajul pe care ființa cu care comunică tocmai dorește să îl transmisă cu perioadele în care își transmite propriul mesaj.
- În cadrul perioadelor de recepție nu trebuie să ne temem că ne vom pierde propria poziție, idee, din contră, este necesar să acordăm atenția cuvenită ascultării mesajului.
- Atunci când ascultăm, când comunicăm cu cineva este necesar să fim cu totul în prezent. Nu ne putem lăsa mintea să rătăcească la alte aspecte, ceea ce reprezintă și un excelent exercițiu de a fi în prezent. Chiar dacă aceasta poate părea adesea dificil, întrucât, așa cum spune Adelmann „Persoana medie vorbește cu o viteza de aproximativ 125-180 de cuvinte pe minut, în timp ce putem asculta cu o viteză de aproximativ 400-500 de cuvinte pe minut”, este necesar să ne focalizăm și să nu lăsăm mintea să rătăcească, să fim atenți la întregul mesaj al ființei cu care comunicăm, la limbajul trupului ei, la față, la ochi, la ceea ce suntem capabili să percepem empatic etc.
- Ascultarea presupune un oarecare echilibru emoțional, care presupune să nu „ne atacăm” atunci când ni se comunică anumite aspecte care, poate, ne privesc în profunzime sau cu care, poate, nu suntem de acord; o asemenea atitudine de „atacare” putând cu ușurință anula sinceritatea ascultării, trezind o pornire de apărare și închidere;
- Atunci când ascultăm o persoană este indicat să oferim contact vizual corespunzător. Tratatele orientale de charismă indică să privim alternativ în ochii vorbitorului atunci când ascultăm (desigur, cu o frecvență a alternării de la un ochi la altul redusă, nicidecum agitată, preocupată doar de acest contact vizual și de deplasarea privirii de la un ochi la altul …) și în punctul dintre sprâncenele sale sau în mijlocul frunții atunci când vorbim noi. Important este, însă, să oferim contact vizual, întrucât a privi în alte părți în timp ce o ființă ne vorbește este un semn de neatenție la mesajul ei.
- O dovadă a faptului că ascultăm sincer pe ființa care ne comunică un mesaj este să formulăm din când în când întrebări pertinente și sincere referitoare la detaliile celor relatate de ea sau chiar să sintetizăm în câteva cuvinte ce am înțeles.
- Atunci când ascultăm pe cineva care ne relatează o problemă, o încercare prin care trece, NU este cazul să sărim să îi oferim imediat soluția noastră, de „mare deștept care le știe pe toate”! În primul rând că aceasta ar indica faptul că nu ascultăm cu adevărat sincer și atent, că nu suntem pe recepție și că vrem să scăpăm odată de asta, să încheiem discuția. Putem oferi soluții sau sfaturi dar cu mare tact și numai după ce ființa care ne-a comunicat mesajul ei a terminat de spus ce a avut. Și mai bine este, însă, să ajutăm cu mare tact ființa cu care comunicăm să descopere ea însăși soluția pe care noi am oferi-o. Fiecare om acceptă mult mai ușor o idee, o soluție care „i-a venit ei”, decât una oferită din afară.
- De asemenea, atunci când ascultăm pe cineva care își deschide sufletul în fața noastră, niciodată să nu îi spunem de ce nu ar trebui să simtă așa… Este o jignire a sufletului care s-a deschis în fața noastră și este necesar să înțelegem că fiecare suflet este o minune în unicitatea sa. Dacă, totuși considerăm fondat să îi spunem că modul ei / lui de a vedea lucrurile nu este corect, să facem aceasta cu mult tact, oarecum indirect, altcândva, nu în acel moment în care și-a deschis sufletul.
- De fapt, atunci când ascultăm nu ar trebui deloc să judecăm, să catalogăm, să încadrăm ci doar să iubim. Așa cum afirmă și Dalai Lama, „Iubirea este absenta judecății”.
- Este deosebit de important să păstrăm ÎNTOTDEAUNA secrete discuțiile în cadrul cărora cineva și-a deschis sufletul față de noi într-o asemenea comunicare. Astfel, în timp vom fi apreciați ca buni ascultători, tot mai multe ființe își vor deschide sufletul față de noi și vom putea ajuta cu iubirea noastră pe tot mai mulți.
- Să nu uităm niciodată de avantajul pe care îl are ascultătorul sincer – acesta chiar înțelege câte ceva despre ființele din jurul său și, implicit, despre propria sa viață, poate face conexiuni inteligente, poate ajuta și se poate ajuta.
În cadrul procesului de comunicare dintre două ființe umane, ascultarea reprezintă capacitatea de a recepționa cu precizie și de a interpreta mesajele transmise către noi. Am putea spune că în realitate ascultarea este cheia unei comunicări eficiente, întrucât fără capacitatea de a asculta cu o sinceră atenție și deschidere, mesajele pot fi cu ușurință înțelese greșit. Facultatea ascultării este atât de importantă, încât există companii care oferă cursuri de comunicare angajaților lor, cursuri în cadrul cărora aceștia învață să asculte interlocutorul în mod sincer. Dar ascultarea este importantă nu numai în sfera raporturilor business, ea este o abilitate care joacă un rol deosebit de important în cadrul tuturor relațiilor umane. O ființă care știe să își asculte semenii cu sinceritate, va atrage în viața sa un număr mai mare de prieteni și de raporturi sociale, îmbunătățirea încrederii de sine, va obține note mai bune la școală și rezultate superioare în muncă deoarece cel ce ascultă sincer și atent înțelege și memorează mult mai multe.
Adaugă un comentariu