Ușor, ușor încep să apară în media tot mai multe informații despre un subiect destul de tabu încă și anume continența amoroasă. Acesta este un mod de viață practicat în general de tantrici, de yoghinii avansați și de taoiști dar practic accesibil oricui.

Într-o  descriere foarte pe scurt, continența amoroasă presupune elevarea gradată a conștiinței noastre astfel încât putem să trăim atunci când facem dragoste stările de orgasm fără descărcarea fluidelor seminale. E ca și cum în loc de „explozie” am avea o „implozie”.

Practic vorbind conflictul religiilor cu sexualitatea se datorează de fapt încercării de a evita procesele de ejaculare împreună cu suita de efecte negative pe care aceasta le are asupra trupului, psihicului și minții noastre, iar soluția cea mai la îndemână a fost renunțarea la tot ce reprezinta erotism si adoptarea abstinenței.

Din păcate multe religii privesc erotismul ca ceva inferior, degradant, păcătos de parcă Dumnezeu a creat omul și apoi, pe furiș a venit și Necuratul care i-a pus organele genitale. Ruptura creată de dogmatismul religios între erotism și Divinitate este totuși o mare greșeală fiind lipsită de logică și înțelepciune, dar care ține în întuneric o parte semnificativă a ființei noastre, care în loc să fie înțeleasă și valorificată, este acoperită de un voal țesut de „rușine”, „păcat” etc.

Spiritualitatea și erosul fac casă foarte bună dacă este respectata aceasta condiție a continenței amoroase. Chiar cuvântul prin care este definit de religie păcatul sexual și anume „desfrânarea” își are opusul în continența amoroasă, care reprezintă o „înfrânare” a instinctului reproducător.

Cu toate că pare mai greu de crezut, la fel cum există descărcare fără orgasm (medical se numeste anorgasmie, și în principal se datorează unor cauze psihologice sau unor probleme medicale), la fel poate exista și orgasm fără ejaculare. Dacă anorgasmia se petrece în general pe fondul unor probleme emoționale, adica minusuri la nivel emoțional, la polul opus, orgasmul fără ejaculare apare pe fondul unor „plusuri” emoționale, unor supra-emoții, adică stări foarte frumoase și foarte intense menținute pe perioade mari de timp în conștiința noastră.

Continența amoroasă implică un control deplin asupra potențialului nostru amoros și a energiei erotice care se datorează ieșirii de sub condiționarea instinctului procreator. Prin continența amoroasă, omul părăsește lumea instinctuală și se ridică predominant în sfera mentalului superior, în sfera sufletului, producându-se în acest mod un salt spiritual profund. Din acest punct de vedere continența amoroasă reprezinta victoria omului (sufletului) asupra sferei instinctuale inferioare.

Natura ne-a înzestrat, la fel ca și pe animale cu niște instincte puternice de supravietuire: instinctul de conservare, instinctul reproducator și instinctul de dominare. Animalele folosesc aceste instincte chiar mai bine decât noi, deoarece noi, cu toate că avem individualitate, avem liber arbitru, avem un mental conștient, dar cel mai adesea mintea pervertește folosirea naturală a resurselor noastre. De exemplu, animalele nu ucid de plăcere, nu vânează mai mult decât le este necesar, nu consumă din potențialul sexual decât atunci când procrează etc. Dar atunci când mintea se rafinează și devine suficient de puternică, dobândim controlul asupra acestor resurse nebănuite și aceasta atrage după sine transformări extraordinare în ființa noastră.

Instinctele sunt minimul necesar cu care natura ne-a înzestrat pentru a supraviețui. Ele au o mare influență asupra noastră pentru că natura a sădit, în tot ce e viu, dorința intensă de a  supraviețui iar satisfacerea instinctelor da o anumită dependență.

Un exemplu banal: laptele de vacă (și nu numai, evident) conține în el substanțe care generează în creierul vițelului dependență față de el, astfel încât vițelul nu face niciodată mofturi la masă. E greu să convingi pe cineva de efectele negative ale descărcării potențialului amoros pentru că el se simte foarte bine după ce face aceasta. Facem parte din natură iar natura nu a lăsat perpetuarea la latitudinea speciilor. Ieșirea de sub incidența instinctelor se face când acestea sunt înlocuite de obiceiuri care au în ele o energie, o forță mai puternică decât instinctele. Ieșirea din sfera instinctuală nu e ceva ușor de realizat, este propriul nostru „război de independență” și îl duc și chiar îl câștigă doar cei animați de o imensă sete de libertate. Viața fericită, liberă și trăită plenar începe abia atunci când depășim acest nivel instinctual al ființei noastre.

Totusi, pentru că orice transformare implica un efort, orice vis are prețul său și astfel unele idei frumoase rămân doar la stadiul de „vise” pentru că nu suntem dispuși să facem ceea ce este necesar pentru a ni le îndeplini.

În general, după o astfel de introducere, mai mult sau mai puțin conștient, din cauza reticentei noastre la transformare, apare întrebarea „firească”: care e cea mai bună metodă de a nega și ignora continența amoroasă? 🙂 Pentru că dacă reusim, nu mai trebuie sa facem nimic acum… Bineînțeles, asta nu ne scutește de regretele ulterioare, dar mergem pe ideea că ne vom descurca noi cumva și atunci. În general este suficient să ne spunem că „stim deja” totul despre erotism, totul e „perfect” în viața noastră amoroasă, am putea scrie oricând și cărți pe tema asta, doar că n-avem noi timp de chestii de astea, noi avem „treabă”. 🙂 Sau ar mai fi o variantă: atunci când nu ne convine o idee, o informație, putem să ne luăm de cel prin care ea vine (știți povestea cu solii care erau omorâți când aduceau vești neplăcute) dar nu vreau să vă dau ideea asta 🙂

Dacă totuși suntem o fire deschisa și curioasă, dacă ne-am prins că în lumea asta ce nu se schimbă, ce nu se transformă, ce nu evoluează va disparea curând, vom găsi ca fiind foarte interesantă continența amoroasă. Acest concept este încă ceva „contra curentului” si implică să ne depășim comoditatea. Din cauza comodității camuflate bine de prejudecăți, erotismul, la fel ca multe alte subiecte, este mai mult celebru decât cunoscut.

Primul pas către un nivel mai profund poate fi chiar acela de a nu mai folosi tocmai cel mai scurt cuvânt pentru a defini viata noastra amoroasă si anume „sex”. Dacă trecem la urmatorul nivel, adica 4 litere 🙂 , și folosim termeni cum ar fi: „eros” sau „amor’’ suntem deja pe drumul cel bun. (mărimea conteaza, nu-i asa? 🙂 )

„Sex” este un concept asociat de cei mai multi oameni doar exclusiv cu placerea, ceva pe care îl ai deja și care îți aduce foarte mult fără să fie nevoie să faci mai nimic. Dacă ar trebui sa facem cât de cât ceva ar fi deja munca :). Iar daca apare vreo problemă atunci sigur că există pastile sau soluții minune sau de ce nu alcool, droguri etc care abia așteaptă să facă în locul nostru „munca”.

Avem de ales între a profita cât mai mult de „sex” sau de a face „sex”-ul cu adevarat „profitabil” pentru ființa noastra în totalitatea ei. Amorul este „o afacere” în care dacă prosperăm, ne îmbogățim cu fericire, bucurie, iubire, încântare, sănătate, spiritualitate etc. Și ca în orice afacere profitabilă e nevoie de ceva investiții pentru că altfel, dacă doar consumăm resursele inițiale ajungem destul de curând la „faliment”, bineînțeles trecând mai întâi prim momente de „criză”, „blocaje financiare”, „clienți nesatifacuți” etc 🙂

Sex-ul este o resursă limitată și dacă nu investești în el astfel încât să ajungă ceva mai mult, cum ar fi eros sau amor, se diminueaza treptat (medicii spun ca andropauza, respectiv menopauza poate aparea începând cu varsta de 50 de ani) și în loc de „sex” se ajunge doar la „ex” 🙂

Dacă tot sunt oarecum în ipostaza de „avocat” al continenței amoroase, m-am gândit că pentru a putea face o pledoarie pentru aceasta ar trebui să vă expun înainte un caz, pe care o să îl examinăm împreună, si apoi, „onorata asitenta”, – voi – vă puteți expune propriile concluzii.

„Cazul” ales este întâlnirea amoroasă descrisă de Umberto Eco în cartea „Numele trandafirului” dintre Adso, un călugăr novice benedictin și o femeie foarte săracă dintr-un sat apropiat mănăstirii unde era Adso, ce se prostitua cu unii călugări pentru alimente. Nu este un banal caz de „sex” după cum o să vedeți, dar nici unul de continența amoroasă. Însă are un farmec aparte, dat de stările prin care trece o persoana cu un suflet pur si bogat, care descoperă amorul pentru prima dată, trăind unele adevăruri sublime prin depășirea dogmelor și prejudecăților mediului monahal în care trăia. Toate acestea sunt redate magic de catre Umberto Eco iar în adolescență, atunci când l-am citit, acest episod m-a impactat foarte profund și m-a făcut să îmi doresc să trăiesc experiențe amoroase extraordinare (până atunci aveam ca reper doar filmele erotice 🙂 ) În plus, datorită faptului ca produsele eco sunt din ce în ce mai apreciate în perioada actuală, cred că vă va plăcea atunci și de Umberto pentru ca e Eco, nu? 🙂

Citește continuarea articolului aici.

Comentarii

Comentarii